Detinuti, la lustruit gardieni

Proiectul de renovare a Penitenciarului Galati prevede construirea a zece corpuri de cladire. In 13 ani s-au construit doar doua. Pana atunci, detinutii se pregatesc de Craciun, fiecare dupa puterile sale. La fel si agentii, pentru care un pantof lustruit e oglinda muncii.

Inundatiile de anul acesta au afectat serios si puscaria din Galati. Zidurile exterioare au inceput sa se incline pe ici, pe colo, iar cladirile administrative se zguduie serios la fiecare trecere a tramvaiului. In aceste conditii, nu este de imaginat ce se poate intampla in cazul unui cutremur mai serios.

Penitenciarul Galati a fost construit in 1896 pe acelasi principiu ca si cel de la Craiova: potcoava in potcoava. Prin inchisoarea galateana au trecut numerosi oameni politici, victime ale regimului comunist. Dupa 1989, conducerea Directiei Generale a Penitenciarelor a ales sa renoveze puscaria, cu toate ca au existat si propuneri pentru ca aceasta sa devina muzeu. Reconstructia amplasamentului a inceput in 1992. Trebuiau construite a zece corpuri de cladire, in 13 ani s-au construit doua, ceea ce inseamna ca intregul penitenciar va fi finalizat in 2110. La inundatii toate cele 40 de hectare ale GAZ-lui s-au inundat. "Este imbucurator ca, de cand ati inceput aceasta campanie, am primit ceva fonduri. Dar nu suficiente, pentru ca datoriile noastre lunare sunt, sa zicem, de 1,2 miliarde si primim numai un miliard. Restul se aduna, se adauga penalitati si tot asa. Cu banii pe care i-am primit acum am consolidat zidurile perimetrului", spune comandantul Negoita Stanciuc.

ACTIVITATE. De dimineata, in bomba de peste drum de inchisoare era aproape pustiu. Doi barbati mustaciosi au comandat la bar si, in timp ce asteptau sa fie serviti, incep sa sporovaiasca. De sub geaca de piele a unuia dintre ei rasare o legitimatie pe care se putea citi: Ministerul Justitiei, Administratia Nationala a Penitenciarelor, agent "I". E bine ca omul si-a facut curaj pentru a da piept cu elementele infractionale. Impreuna cu amicul, Nicu pe numele lui, cu care nu se vazuse de o gramada de timp, au luat cinzeaca de coniac Unirea. S-a trecut pe caiet, la datorie. Discuta despre arta zugravelii, dar si despre cum i-a facut raport unuia pentru cateva cafele. Ulterior, l-am vazut toata ziua prin unitate. Comandantul penitenciarului cunoaste ce fac subalternii, dar spune ca este destul de greu sa-i sanctioneze, cu exceptia flagrantului. Aceasta, deoarece in fata Comisiei de Disciplina orice acuzatie trebuie probata cu martori sau cu dovezi. In fata comisiei, cel acuzat are dreptul de a fi aparat de un avocat. "Comisia functioneaza ca un complet de judecata. Daca nu am probe suficiente, risc sa fiu eu sau cel care formuleaza acuzatia dat in judecata. Nu demult, langa birtul de care spuneti, functiona si concurenta. Dezavantajul era ca ii vedeam de aici din birou pe cei care mergeau la bar. Asta l-a dus la faliment pe patronul respectiv", spune comandantul Stanciuc. Iesirea oricarui cadru din unitate se face doar in urma unui bilet special aprobat chiar de catre director, dar complicitatea dintre colegii de acelasi rang, respectiv agentul "I" si cel de la poarta face ca aceste ordine sa fie ignorate.

STAPANA. Pisica este rasfatata detinutelor

RELAXARE. Pe sectia a III-a, agentul Aluculesei, nu de foarte mult timp angajat al penitenciarului, era absorbit de munca la dosare. Atat de atent lucra, incat nici nu si-a dat seama ca un detinut, care probabil se plictisea, ii facea cu sarg pantofii cu crema si cauta sa dea luciu. Surprins de aparatul foto, agentul a cerut pe un ton poruncitor stergerea oricarei dovezi incriminatorii si a ramas cu pantoful drept nelustruit. Domnule agent, v-am respectat dorinta. Le-am sters. Aceste practici par a fi la ordinea zilei la Galati, si nu numai. Pana acum cativa ani, nu exista cadru din penitenciare care sa plece de la munca fara sa aiba papucii nefacuti. Foarte bine, ar zice unii, umilitor ar zice altii. Cert este ca, pana nu apuci sa faci papucii vreunui gardian smecher, probabil nu ai de unde sa stii cum este. Si daca ar fi numai asta. La pregatirea cadrelor, dis-de-dimineata, ofiterul insarcinat cu pregatirea punea diferite intrebari personalului care urma sa intre in schimb: "Ce face agentul care pleaca?" sau "Ce face cel care intra?". Unul mai tinerel a spus ca pe apa tot ce stia. Ofiterul l-a oprit: "Sa spuna si Ion Dragoi ce mai trebuie facut?". Agentul indicat s-a ridicat si a inceput sa repete timid ce a zis colegul. "Asta s-a zis. Altceva?". Nu a reusit sa afle, asa ca a trecut mai departe. Ceilalti agenti care au raspuns stiau ce atributii au la predarea si preluarea schimbului. Unui agent cu ceva vechime care nu stie ce trebuie sa faca atunci cand vine sau pleaca de la serviciu statul ii incredinteaza o medie de 200-300 de detinuti. Alt aspect de la pregatire a fost descrierea tipologiei detinutului. S-au prezentat cateva tipuri, iar agentii gardieni trebuia sa raspunda daca au intalnit sau nu detinuti de acest gen in activitate. Nu s-a discutat nimic despre specificul detinutilor din Penitenciarul Galati, ci doar generalitati.

NEMULTUMIRI. La camera 404 detinutii nu inteleg de ce este interzis sa aiba un play-station. L-ar aduce ei de acasa si mai mult i-ar tine ocupati tot timpul. La Galati, din cauza spatiului restrans si a numarului foarte mare de detinuti, fiecare detinut ajunge sa stea o ora la aer in fiecare zi. De aceea, s-au gandit ca, avand putin timp de plimbare, ar putea organiza competitii la un asemenea joc. Cererea pe care au facut-o catre Administratia Nationala a Penitenciarelor le-a fost respinsa si nimeni nu intelege de ce. "Poate au crezut ca le luam o gramada de curent. Un joc consuma mai putin decat un fierbator improvizat din capac de conserva sau decat orice altceva mai improvizam. Daca am sta la un joc, ar exista competitie, o lupta, am avea un motiv. Asa stam aici. De iesit nu iesim pentru ca nu e destul spatiu. Colegilor de la 402 nu li s-a aprobat un play-station. Raspunsul oficial venit de la Bucuresti a fost ca, daca nu exista in alte penitenciare, nu are cum sa li se aprobe lor. Daca in alte puscarii nu le place, asta inseamna sa suferim noi? Gata cu asta. Nu stiti, se da ceva? O gratiere ceva?", spune seful de camera posesor si al unui televizor de buzunar, cu plasma.

SPORT. Terenul de fotbal a fost amenajat cu zgura de la Combinatul Siderurgic Galati

DETINUTE. Anisoara spune ca este condamnata pentru furt. In timpul unei altercatii dintre sotul ei si politie, a disparut un baston. Prejudiciul - 35.000. Au primit amandoi ani grei de puscarie. Problema ei e alta. Copilul a ramas singur si anul asta a fost prins conducand fara permis. A fost retinut, si la proces nu are cine sa-l apere. Este la Tichilesti si rareori un cumnat al Anisoarei poate merge sa-l reprezinte, astfel ca baiatul care este inca minor trebuie sa se apere singur. Parintilor li s-a refuzat constant dreptul de a fi langa el la proces. De fapt, asta e singura dorinta a Anisoarei, sa fie langa baiat in timpul procesului. In aceeasi camera, o detinuta este disperata ca statul ii va lua copilul doar pentru ca mama ei, care a facut si ea puscarie, nu este considerata a fi un tutore bun pentru minor: "Mai bine cu mama mea, decat in plasament, sa mi-l bata, sau intr-o casa de copii! Eu recunosc am gresit, dar asta nu inseamna sa-l las pe mana altora!". Intra in vorba o alta detinuta care este nemultumita ca sta in aceeasi camera cu o bolnava de hepatita C: "Nu e ea de vina. Dar eu de ce trebuie sa intru aici si sa ies pe moarte. Eu am fost obisnuita sa fac sport, acum sunt ca o leguma. La primavara dau frunzele pe mine. Maine poate ea decedeaza, e treaba ei. Dar eu trebuie sa dau in primire, pentru ca statul nu are loc sa tina bolnavii, chiar si in detentie, acolo unde le este locul?".

Marius, pe numele real Lenuta Mihai, este transsexual. Nemultumirea ei, ma rog, a lui, este pe de-o parte legata de anii multi de puscarie care se "dau din burta": "Eu am facut ce am facut, dar nu este corect ca opinia publica sa-mi judece faptele doar pentru ca sunt transsexual. Sa judece faptele asa cum le-ar fi facut oricine fara o orientare sexuala ca a mea", spune Marius. "Domnule presedinte, dati un decret. Chiar daca am gresit, multe dintre noi meritam sa plecam", spun in cor femeile dintr-o camera intreaga. Zvonul legat de un posibil decret de gratiere umbla prin penitenciare de ceva vreme. Probabil ca multi isi intaresc in acest mod moralul.

DE SARBATORI. Penitenciarul din Galati are aproape 1.300 de detinuti la mai putin de 700 de paturi. Locul de plimbare este mai degraba improvizat si cel putin 100 de detinuti sunt supravegheati in fiecare ora de doar doi gardieni. Camerele de supraveghere instalate in interiorul corpului de detinere, dar si pe exterior, au mai oprit nevoia detinutilor de a se mai lua la harta. Lipsa personalului isi spune cuvantul. Cu toate ca este catalogat ca penitenciar de maxima siguranta, pana acum nu s-au alocat fonduri suficiente pentru a angaja personal de specialitate, necesar fiecarei inchisori de maxima siguranta: mascatii. Daca s-ar debloca fonduri, mascatii ar proveni din randul agentilor, cum ar fi Aluculesei sau "I". Mascatii de la alte arme asemanatoare nu ar fi interesati sa intre in sistemul penitenciar si pana la urma comandantul se descurca cu ce are. Oameni putini, si aceia care sunt cum sunt. In penitenciarul galatean lucreaza 260 de cadre. Servicul de reintegrare sociala are oameni suficienti pentru a face fata unui sfert dintre detinuti: un psiholog; trei asistenti sociali; un jurist; seful serviciului care este tot jurist de profesie; un agent tehnic care si face emisiunile la studiul tv; un ofiter cu cercetarea in penitenciar, care incearca sa rezolve reclamatiile detinutilor. De Sarbatori, ofiterii de la Serviciul de reintegrare sociala au conceput un program prin care spera sa multumeasca toti detinutii. Au venit elevi ai Seminarului Teologic Galati, care au cantat colinde, vor veni si membrii ASCOR - Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi din Romania. Detinutele au pus in scena Gaitele, spectacol care va avea loc cu o zi inainte de Ajunul Craciunului.

FONDURI "Este imbucurator ca, de cand ati inceput aceasta campanie, am primit ceva fonduri. Dar nu suficiente, pentru ca datoriile noastre lunare sunt, sa zicem, de 1,2 miliarde si primim numai un miliard. Restul se aduna, se adauga penalitati si tot asa. Cu banii pe care i-am primit acum am consolidat zidurile perimetrului" Negoita Stanciuc, comandantul penitenciarului

REFUZ "Colegilor de la 402 nu li s-a aprobat un play-station. Poate au crezut ca le luam o gramada de curent. Un joc consuma mai putin decat un fierbator improvizat din capac de conserva sau decat orice altceva mai improvizam. Daca am sta la un joc, ar exista competitie, o lupta, am avea un motiv. Raspunsul oficial a fost ca nu are cum sa li se aprobe lor" detinut sef de camera

In asteptarea unei hotarari judecatoresti

Danut Andronic a fost prins in 1996 cu niste arbori taiati de la Ocolul Silvic, apoi imediat cu niste pasari pe care le luase dintr-o curte. Tot prejudiciul a fost recuperat, spune el, dar pana sa aiba loc ancheta si procesul a plecat la munca in Italia. A venit in tara de putin timp si a fost arestat, deoarece fusese dat in urmarire generala pentru ca s-a sustras urmarii penale. Isi executa pedeapsa si ar fi putut intra in comisia de eliberare conditionata daca ar fi primit hotararea judecatoreasca. A facut in acest sens numeroase cereri, fara nici un rezultat. A primit la 17 octombrie 2005 o adresa de la Curtea de Apel Galati prin care i se aducea la cunostinta ca s-au luat masuri de redactare, dactilografiere si comunicare a hotararii pe care el o asteapta. Ulterior, la 8 decembrie 2005, a primit de la Judecatoria Galati o adresa in care i se spune ca dosarul sau a fost "inaintat la Parchetul de pe langa Judecatoria Galati la 31 octombrie pentru ca procurorii sa motiveze apelul formulat la 8 septembrie 2005 impotriva sentintei respective, dosarul nefiind restituit judecatoriei nici acum". Acum cateva zile a facut din nou cerere de audienta la prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Galati. A facut si la Judecatorie. Degeaba.

Din dragoste, la puscarie pentru usturoi si arpagic

REGRET. Nastase Ganea face puscarie doar pentru ca sotia sa aiba grija de copii

Nastase Ganea are 35 de ani si a gresit de doua ori in viata lui. A lucrat ca sergent angajat la Politia de Frontiera. In 2002 a condus masina fara permis si a luat un an si zece luni cu suspendare. Intr-o curba, a lovit o femeie care statea pe un postament al unui stalp electric. A trebuit sa demisioneze din functie si s-a angajat la o pescarie. In 2004 a fost arestat pentru furt. A luat trei ani pentru patru kilograme de usturoi si patru kilograme de arpagic. Aceeasi instanta care, prima data, ii daduse cu suspendare acum l-a trimis sa infunde puscaria. A primit trei ani pentru un furt pe care nu l-a comis, asa cum sustine. Cand a avut loc devalizarea casei de usturoi si arpagic, Ganea spune ca era in alta localitate si ca sotia sa impreuna cu amantul ar fi comis fapta. Nu a vrut sa-si trimita sotia la puscarie pentru ca au impreuna trei copii. Face puscarie doar pentru ca s-a gandit ca in felul asta copiii vor avea o mama care sa aiba grija de ei. "Am fost 12 ani casatorit. Nevasta-mea m-a parasit si a a plecat cu amantul cu care a luat usturoiul si arpagicul. Acum, cel mai mic dintre copii, care are 3 ani, sta cu o sora de-a mea, cel mare care are 10 ani, se ingrijeste aproape singur. Imi spune tot timpul ca ma asteapta acasa. Iar fata e plecata cu maica-sa", spune Ganea in timp ce spala niste borcane. A dat zece milioane la avocat si a renuntat sa-l mai plateasca atunci cand a vazut ca nu a reusit sa obtina, in ciuda promisiunilor, o pedeapsa mai blanda. Se impaca insa cu pedeapsa si spera ca baieteii lui sa nu-l uite.