● cititor
Deja înainte de '90 plănuiam să fug cumva, însă nu am reuşit. Din decembrie 1989 am fost într-o stare euforică, până la mineriadă. Atunci am luat decizia cea mai bună a vieţii mele şi am plecat în Germania. Părinţii m-au urmat în 1995.
Pentru un om încă tânăr şi care doreşte să trăiască civilizat, nu există, din punctul meu de vedere, nici un motiv să rămână. Este o iluzie să crezi că România se va schimba radical. Observ acest lucru de 20 de ani, în care vin acasă la Timişoara anual pentru câteva săptămâni.
Diferenţa dintre Germania şi România este inexplicabilă. Trebuie văzută şi simţită pe propria piele. Este o altă lume. Sfatul meu: cine poate, să plece. Nu veţi regreta. Însă cine aşteaptă să pice para mălăiaţă fără să mişte un pai, să rămână!