● cititor
Eu am 40 de ani trăiţi pe acest... teritoriu. Eu nu o mai numesc ţară. Sunt dezamăgit şi dezgustat de pe la 25 de ani. Primii 19 ani (perioada mea "roz" - comunismul) nici nu îi pun la socoteală, deşi au fost şi momente memorabile. Cinci am fost naiv, vreo 10 am sperat, iar restul am disperat. Asta nu e ţara mea. Ironia face să fiu şi absolventul unei facultăţi de istorie. Vai, ce patriot mă simţeam în primii ani de facultate! Dar pe urmă am aflat că până şi Horea a fost mason şi că nici măcar atunci sărmanii ţărani nu îşi puteau lua viaţa în mâini dacă nu dădeau cu subsemnatul la "ocultă". Nu ştiu dacă Horea, Tudor Vladimirescu sau Bălcescu au participat la vreun Bilderberg, dar ştiu că nu s-a întâmplat nimic cu noi fără voie de la stăpânire.
Aşa se întâmplă şi astăzi. Suntem mulţi, şi trebuie să ne mai rărim. Nu am o problemă cu asta. Nu am de ce să mă agăţ de această viaţă goală, viaţa de sclav în care munceşti (dacă mai ai unde) doar pentru a le plăti birurile (utilităţi, rate, mâncarea din plastic, băutura din acid etc).
Acum sunt în "perioada bleu". Dacă nu aş fi devenit tăticul unei fetiţe frumoase şi zglobii, m-aş fi urcat în maşină şi aş fi luat-o pe drumul lui Camus. Acum, scopul vieţii mele este ca această fetiţă să trăiască în altă parte. Într-o ţară normală. Civilizată.
Revin la istorie: noi învăţăm că suntem pe aici de vreo 2.000 de ani, că ne-am creştinat printre primii (dar la ce n-am fost noi primii???), că, dacă nu eram noi viteji, Occidentul nu ar fi existat aşa cum este acum. Dar Occidentul este construit şi locuit de barbarii de ieri. Francii, germanii - în ce civilizaţie trăiesc ei azi! Iar noi, creştinii, trăim ca nişte barbari!
Eh, şi pentru ca fetiţa mea să ajungă să trăiască în Austria, Franţa, Elveţia, Lichtenstein sau Luxemburg... voi face tot ce pot! Legal sau nu!
Citește pe Antena3.ro