De bine, de rău

Răzvan Bărbulescu
● Şef - Reporteri Speciali
● 23 aprilie 1943
● Bucureşti


Ce m-a ţinut
●  Prietenii, străzile mele, Cotrocenii, casele vechi, Lipscanii,  Şoseaua, Cişmigiul...
● Bucureştii şi Caragiale, tată şi fiu, de neînţeles, de pildă, în Portugalia sau Franţa, unde, de altfel,  mi-ar fi plăcut să trăiesc ;
● Teatrul bun, cu mulţi mari actori pe care i-am socotit ca făcând parte din familia mea;
● Locurile senzaţionale de la şes, munte, mare...


Ce m-ar goni
● manelele, praful, jegul şi putoarea;
● politicianul stupid şi lacom;
● românii ţiganizaţi;
● mitocănizarea şi inflaţia de fiţoşi cu 4x4;
● viloaiele de neam prost ridicate după cum s-a dat şpaga;
●  străzile şi trotuarele bombardate, indicatoarele rutiere meschine şi plantate aiurea;
● comportamentul imbecil în spaţiul public, de la aroganţa ghiolbanului de bani gata la agresiunea interlopului pe care-l doare-n dos de autorităţi, fiindcă ştie el de ce;
● aurolacii (mulţi, agresivi, tâmpiţi de droguri, disperaţi de foame);
● haitele de maidanezi refăcute din nesimţirea administratorilor locali;
● megaborfaşii, fiindcă nu fac puşcărie, ci devin branduri, aproa­pe instituţii: instituţia asfaltului, instituţia, instituţia retrocedări patrimoniu, instituţia energiei...
● şpaga cerută în duşmănie exact acolo unde îţi arde buza să obţii ceva important;
● că m-am învăţat cu toate astea.