De ce să rămân?

Mihai
● Cititor
La 30 de ani de viaţă şi probabil 13-14 adunaţi de muncă, cu 17 ani de şcoală şi proprietar de trei mici afa­ceri de şase ani în curând, când văd că viitorul copilului meu nenăscut încă ar putea să însemne paşi grei prin mocirla manelistă, prin sistemul corupt şi plin de şpagă, prin modul de-a se promova pe alte criterii decât meritocraţia care ar trebui să fie piatră de temelie, când îmi văd familia luptându-se cu greutăţile şi când ştiu că eu sunt neputincios pentru că sta­tul m-a "ajutat" să ajung aproape în faliment... Spuneţi-mi voi de ce să rămân în România? Pentru râu? Pentru ram? Pentru ce valori? Pentru cei care ne conduc şi reprezintă, care nu dau doi bani şi ne fură până şi pământul de sub picioare?

Personal nu văd de ce aş plăti eu şi alţi nevinovaţi greşelile altora care au ales drumul greşit (pentru noi), al manelizării, al şpăgii, al furtului, al distrugerii unui popor odată frumos, curat, bun şi bogat. E trist că acum, când ne e greu, Europa ne lasă de izbelişte, au uitat că sute de ani la rând ei dansau valsuri la Viena în timp ce noi ne apăram şi le ţineam piept turcilor să nu-i ajungă şi pe ei. Au uitat că studiau în linişte la universităţi pariziene când noi ne secam fântânile să-i încetinim pe cei care le puteau murdări reverul de la cămaşa lucrată manual.

Acum, în loc să ne îmbunătăţim condiţia, stăm şi înghiţim mizeriile pe care ni le aruncă flegmatic de la pupitrul ăla de unde se vorbeşte în Parlament, toţi lacheii, vânzătorii de Neam şi Ţară...

În concluzie... nu văd de ce aş rămâne aici! Ca să ce? Să postez pe "Mişcarea de rezistenţă"? Să mă amăgesc că mai sunt unii ca mine care n-ar vrea să renunţe şi totuşi sunt constrânşi?... La prima oportunitate am fugit. Vă pup!