Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● cititoare
Într-o ţară a tuturor, a dezamăgirilor, unde orice mâine e un perpetuu timp al "vrajbei noastre", istoria a devenit năucitor de previzibilă. Eşecul nostru ca naţie este suma neputinţelor individuale şi colective, mioritic asumate şi adeseori linişti-tor-motivante sub semnul cărora s-a aşezat, de multe ori cu bună-ştiinţă, acest popor.
Resemnarea nu e o virtute, iar modestia nu e neapărat o calitate. Nici pentru omul obişnuit, nici pentru lideri. Spectacolul cotidian oferit de lumea politică românească, în care evoluează actori pe care noi i-am distribuit în roluri principale, e unul în care, paradoxal, publicul nu mai contează. Devenită un fel de cartier rău famat al Europei, România pare irevocabil condamnată la degradare: economică, socială şi, cel mai important, morală.
Personaje născute parcă din coşmarurile istoriei ne hotărăsc destinele. Diletantismul a devenit cuvântul de ordine al fiecărei noi zile postdecembriste. Da, alegerea care a devenit inevitabilă astăzi este aceea de a pleca dintr-o ţară în putrefacţie! Dintr-o ţară strangulată de grobianism, de dispreţul faţă de celălalt, de utopii fără sfârşit, de incompetenţa ridicată la rang de emblemă naţională!
Dintr-o ţară în care oamenii nu se susţin, nu se ajută, nu-şi depăşesc superficialitatea, ci doar aşteaptă... Dumnezeu ştie pe cine şi ce. Credeam că după experienţa totalitarismului comunist, după ce un popor întreg simţise gustul cuştii, fibra naţională se va regenera. Din păcate, somnul raţiunii continuă să nască monştri. Pe bandă rulantă...
