Italia ne-a oferit o viaţă mai bună

Dumitru
● cititor

Eu, din păcate, nu vă pot răspunde la aceste două întrebări, deoarece eu am plecat deja din România acum 11 ani, dar aş putea să vă răspund la o întrebare pe care o formulez eu: "De ce să ne mai întoarcem în Ro­mânia?" Am 35 de ani, am pierdut şap­te ani în Turcia, iar acum sunt în Ita­lia de 11 ani. Deci din 35, dacă scă­dem 18 ani de când sunt plecat, mai rămân 17 pe care i-am trăit în Ro­mânia. Să zicem anii cei mai fru­moşi din viaţă, ai copilăriei şi adoles­cenţei.  Înainte de a veni în Italia, m-am că­să­torit. Ni se născuse şi o fetiţă. Nu mai munceam nici eu, nici soţia, trăiam cu o alocaţie de 65 de mii de lei, pe care ne-o dădea statul, iar o cu­tie de lapte praf costa 240 de mii. Deci trebuia să acumulez alocaţia pe patru luni, pentru a putea să cumpăr o cutie de lapte praf. Când fetiţa avea şase luni, am plătit 1.300 de dolari pen­tru o viză Benelux de 11 zile şi am venit în Italia după alte şase luni. So­ţia a plătit 1.500 de dolari şi a venit şi ea. Ne-a fost foarte greu. După încă un an şi jumătate am reuşit să aducem şi fetiţa. Acum suntem bine, am cum­părat o casă aici, un apartament în Iaşi, mergem în vacanţă chiar şi de două ori pe an, avem tot ce ne este ne­ce­sar. Nu zic tot ce vrem, pentru că în viaţă, omul vrea multe, de aceea zic «tot ce este necesar».  Cu alte cuvinte, Italia ne-a dat posibilitatea de a avea o viaţă mai bună şi un viitor liniştit. În plus, de anul acesta vom avea şi dublă cetăţenie. Răspunsul este: Avem un motiv pentru care să ne în­toar­cem? Mai ales că «tovarăşii» Năs­tase şi Tăriceanu ne-au mai numit şi «trădători» , drept mulţumire pentru câte miliarde de euro am adus în România.