La primul noroc... Africa de Sud, here I come!

Adriana Duţulescu
● Redactor Politic
● 12 martie 1977
● Stâlpeni, Argeş



Aş pleca. Pentru că ţara asta sună ca o manea obositoare, miroase ca o ghenă şi arată ca o groapă de gunoi. Pentru că aici succesul şi "respectul" celorlalţi vin pentru impostură şi incompetenţă, pentru cine se bate mai tare cu pumnul în piept şi pentru cine e "mai tare-n gură".

Aş pleca pentru că cel mai acut sentiment de regret şi de revoltă e ăla care înţeapă stomacul în avion la întoarcerea din oricare altă ţară când se anunţă aterizarea la Bucureşti.

Printre gândacii din aeroport şi printre ăia din parcare, care te jupoaie ca să te ducă acasă, după un ocol până la rezidenţialul lui Popoviciu şi un drum cel puţin egal în timp cu cel făcut cu avionul.

Aş pleca pentru că, oricâte Delte, munţi şi mări ar avea România, sunt mai frumoase aiurea. Şi oricum, drumul până la mările, munţii şi Deltele altora e mai scurt, pentru că avionul nu are nevoie de autostrăzi. Plus că nu-ţi trebuie nici abilităţi de arheolog, să sapi în stratul de PET-uri al civilizaţiei de plastic ca să o dezgropi pe mama natură.

Dar nu plec. E sezonul întoarce­rilor, nu al plecărilor. Şi căpşunarii migratori zboară către casă. E criză mondială şi a scăzut abitir şi numărul câinilor cu covrigi în coadă la care visează orice emigrant.

Însă există întotdeauna Loteria Română. La primul noroc, Africa de Sud, here I come!