"Mama, bunicul şi-a pus România la geam!"

Dana Fodor
● Cititor

În viaţa mea am făcut multe lucruri la furie, la supărare. Aşa că, dacă m-ar în­treba cineva repede, aş zice da. Aş ple­ca. Oriunde. Mi-aş lua copilul în dinţi, ca leoaicele, şi m-aş duce. De ce? Pentru că aici mi se pare totul străin acum. Pentru că pământul pe care calc îmi fuge de sub tălpi, pentru că cineva, nici nu ştiu bine cine, mi-a fu­rat ţara şi a dus-o departe.

Întâi mi-a jefuit-o de fructe, de grâne, de pă­duri, i-a rupt ţoalele de pe ea. Apoi a târât-o pe jos de păr, a sodomizat-o ca pe târfele înrăite din bordel, a lo­vit-o şi mi-a scuipat-o. Ea nu s-a putut apăra. Iar noi eram prea surzi şi prea ocupaţi ca s-o mai auzim cum geme.

Aş pleca, pentru că aici, când naşte o femeie, copilul ei, sănătos şi apărat în pântec, ar putea să rămână orb şi paralizat, din cauză că cineva nu intervine la timp, din cauză că unii medici uită jurământul şi blestemul lui Hypocrat sau nici n-au auzit de ele. Aş pleca, pentru că mulţi dintre puştanii de clasa a II-a vor să devină manelişti, şi nu balerini, pictori sau igineri. Vor să aibă "bunzunarul bancomat", Q7, Merţan aurit şi "gagici de 7 stele". Aş pleca, pentru că bătrânii României au ajuns de batjocură. Aş pleca, pentru că simt miros de frică peste tot.

Mi-e dor de ţara mea, pe care am cunoscut-o când eram mică, de aroma ei dulce, de jocurile şi datinile ei, de ciobani şi oi, mi-e dor de cântece vechi, de pâinea scoasă din cuptor de bunica mea, mi-e dor de furnale şi uzine şi de oamenii veseli care munceau şi construiau. Aveau unde. Aveau şi cum.

Dar, ca de obicei, e doar gura de mine. Latru, dar nu muşc. Nu plec nicăieri. De ce? Pentru că aici mi-am julit pentru prima dată genunchii, aici am crescut, la fiecare colţ de stradă mă întâlnesc cu mii de "danafodor". Una plânge, alta râde, una e părăsită de iubiţi cretini, alta e adorată. Una e în clasa I la Şcoala generală 170 de la piciorul Podului Grant. E îmbrăcată într-o uniformă de şoim al patriei şi e fericită în copilăria ei colorată. Alta e în Piaţa Revoluţiei şi strigă "Jos Ceauşescu!", una naşte cu bucurie şi groază într-o maternitate din Bucureşti, iar ultima "danăfodor", ziaristă, scrie un reportaj despre copiii din canale.

Nu plec din ţara mea nici de-a dracu'!
Nu plec, pentru că Andrei, băieţelul meu de 3 ani, mi-a zis, văzând tricolorul pus la fereastră de bunicul lui care a fost deţinut politic: "Mamaaa, uite, bunicul şi-a pus România la geam!"