Nu vreau să fiu sluga altora

Anisia Ulieru
● cititoare
● 37 de ani
● Caracal-Olt

M-am gândit aiurea de multe ori să plec, dar unde? Ce să fac acolo? Să fiu sluga altora, să-mi las familia şi prietenii aici?

Dacă aş pleca, aş face-o pentru câteva zile de vacanţă, atât. Nu aş putea sta în alt loc decât acesta al nostru, al strămoşilor noştri, al bunicilor mei. Deşi nu îmi place deloc ce se petrece şi cum arată totul în jurul meu, nu suport prostia, minciuna, trădarea, mârlănia şi nepotismele, dar... asta este, asta este România, aşa suntem noi, românii: laşi, fuduli şi puturoşi... Dar, cu toate că acestea le ştiu foarte bine, cu toate acestea, niciodată nu aş putea pleca. De fiecare dată când mă gândesc, obsesiv în secunda următoare îmi apare în minte întrebarea: "Şi ce să fac acolo, să fiu sluga altora, altui neam, pentru ce?" Nici aici nu sunt patron. Lucrez la stat, deci poate tot o slugă sunt, dar măcar ştiu că aici sunt slugă în ţara mea! Poate aici a vrut Dumnezeu să mă nasc şi atunci de ce să nu fac voia Domnului?

Aşa cum am mai spus, românii nu sunt cei mai buni, dar nu ştiu de ce în străini nu aş putea avea niciodată încredere. Este adevărat că mulţi români nu prezintă nici ei încredere, dar, nu ştiu cum să spun, ei sunt ai noştri, sunt poporul nostru, într-un fel sau altul găseşti o cale spre a te face înţeles.

Aşa că nu voi pleca, pentru că eu încă mai sper, poate pentru copiii mei va fi mai bine, poate şi pentru mine, poate că m-am obişnuit aşa, cu această "viaţă de român".

Nu-mi pot explica nici mie chiar toate motivele pentru care nu aş pleca.
Poate sunt şi eu tot o laşă şi nu am tupeu să o iau de la cap, dar de un lucru obsesiv sunt sigură: nu vreau să fiu sluga altora. De ce românii să spele WC-urile lor, de ce să spele bătrânii lor la fund? Vreau să rămân în ţara mea, măcar să fiu slugă în ţara mea.