O samă de motive. Unele pro, altele contra

Rodica Olar
● cititoare

De ce aş rămâne în România?
● Pentru mama mea bătrână, ca să îngrijim împreună mormântul tatălui meu şi să-i aducem flori, să nu uităm niciodată chipul lui blând şi răbdător.
● Pentru locul naşterii mele
dintre dealurile satului Rebrişoara, aproape de albia Someşului Mare, unde mă scăldam, copil fiind, cu prietenii mei de joacă.
● Pentru copilăria mea din satul cu miros de fructe ale fiecărei toamne petrecute acolo, când le mâncam aşa nespălate cum erau şi mă simţeam bine.
● Pentru iubirile în taină şi vi­sele mele din perioada liceului, unele îm­plinite, altele rămase doar vise de ado­lescentă.
● Pentru târgul de la Năsăud al fiecărei zile de joi din viaţa mea, misterios şi plin de surprize, cu acadele şi turtă dulce.
● Pentru şcoala de aici, cu dascălii ei, care m-au impulsionat să mă
fac dascăl, mai ales cel de limba ro­mână.
● Pentru toate câte au fost şi vor fi de aici înainte, alături de elevii mei cuminţi şi ascultători, pe care îi aştept zilnic cu aceeaşi emoţie ca în prima zi de şcoală.
● Pentru toate lecturile mele fă­cute în graiul lui Coşbuc şi Rebrea­nu.
● Pentru Valea Blaznei, Cormaia, Sângeorz-Băi, Satu Mare, locul unde sunt acum, dar cu gândul la plaiurile Bistriţei şi ale Năsăudului.


De ce aş pleca?
● Pentru că nu am reuşit să am o casă, cu muşcate româneşti în toate culorile pe un cerdac din lemn de brad, deşi am o vechime în învă­ţământ de peste 35 de ani, şi nici nu cred că voi avea vreodată, eu locuind la bloc, la cumpărarea căruia au contribuit părinţii.
● Pentru că, la rândul meu, nu o pot ajuta pe fiica mea să aibă, măcar ea, o casă.
● Pentru că am văzut cum trăiesc alţii, în Olanda, Belgia, cât de liniştiţi şi de fericiţi sunt în satele şi oraşele lor pline de verdeaţă, plimbându-se prin parcuri cu bicicleta.
● Pentru că nu am văzut Parisul, nici Roma, nici multe altele, aşa cum o fac vest-europenii care pleacă la sfârşit de săptămână, nu fac piaţa sau îşi socotesc fiecare bănuţ.