● cititor
A trăi în România este o experienţă extraordinară. Numai aici poţi învăţa să te revolţi şi să te resemnezi în acelaşi timp, să supravieţuieşti şi să mori. Şi toate acestea numai pentru că România este pământul tuturor posibilităţilor!
M-am întrebat de multe ori dacă România mai există ca STAT, în sensul pe care Constituţia şi teoria îl atribuie acestei noţiuni, şi din ce în ce mai multe situaţii îmi confirmă un răspuns negativ.
Statul, în logica constituţională, reprezintă o ordine juridică având vocaţia de a se aplica efectiv asupra unui teritoriu şi a unei populaţii. Însă asupra teritoriului şi populaţiei române nu se aplică nici o ordine juridică, ba, mai mult, unele elemente ale populaţiei exercită suveranitate în nume propriu asupra celorlalte elemente ale populaţiei şi ale teritoriului.
Din acest simplu motiv, statul România nu mai există!
SĂRIŢI, CĂ NI S-A FURAT STATUL DIN CONSTITUŢIE, statul constituit pe baza voinţei comune a tuturor cetăţenilor, pe baza contractului social concretizat într-o lege fundamentală călcată astăzi în picioare de toţi ageamiii, statul în favoarea căruia noi am renunţat la o parte din drepturile şi libertăţile naturale, statul pentru care s-a murit în 1989!
În primul rând, aş pleca din România, pentru că aş vrea să trăiesc într-un STAT în care Constituţia are valoare de lege fundamentală, singura preocupare este bunăstarea cetăţeanului, în care pentru a obţine un document nu trebuie să îndeplineşti anumite criterii nominale, ci este de ajuns să fii un simplu cetăţean al statului.
În al doilea rând, pentru că aş dori ca libertatea, drepturile fundamentale şi Constituţia să nu facă parte din categoria acelor cuvinte detestabile pentru guvernanţi, care au mai multă valoare într-o dezbatere teoretică decât sens într-o aplicare concretă. În ultimul rând, pentru că vreau să fiu un cetăţean al unui stat cu drepturi garantate real şi efectiv, şi nu doar un tonomat de voturi, un plătitor de taxe şi impozite, ascultător al unor discursuri banale emise de oameni care nu au proprietatea cuvintelor, un individ căruia să i se bage pumnul în gură din considerente de securitate naţională.
Dar aş rămâne în ROMĂNIA, pentru că mi-ar plăcea să trăiesc într-o ţară care constituie o nouă minune a lumii.
A fost aruncată de forţele istoriei la coşul de gunoi al istoriei, a fost furată de atâtea regimuri şi încă mai supravieţuieşte, încă mai are resurse pentru îndestularea nesăţioşilor care se pretind a ne fi guvernanţi.
Ştiu că statul ideal nu există, dar totuşi sper să găsesc o ţară care are o justificată aparenţă de stat, iar eu să am o justificată aparenţă de cetăţean. Din păcate, în România, nici aparenţa nu mai există, sistemul e bolnav, iar medicii ne pleacă. Ne rămân doar "doctorii"!
Citește pe Antena3.ro