Sică, cel care ne duce pe aleea palatelor ţigăneşti din Buzescu, e expertul pe problemele romilor din Primăria locală. Călăuză a tuturor jurnaliştilor care au venit să vadă pagodele, Sică n-are azi nici o tragere de inimă. Primarul l-a chemat din mijlocul unei negocieri de reeşalonare a datoriilor cu banca. E ţigan romanizat, are palton din stofă, o pălăriuţă din piele pe cap şi se spală cu Ariel şi Dove, aşa cum avea să ne mărturisească mai apoi. E "rara avis", unul dintre cei trei ţigani cu carte de muncă din Buzescu. Mai e un minoritar care-i naş de tren, o ţigancă cu 10 clase care a plecat în Germania, s-a măritat cu un sirian şi-apoi a născut o şaormărie în comună şi Sică.
Trage de timp pe strada dintre palate, spunând că proprietarii sunt plecaţi prin ţară ("Galaţi, Constanţa, Brăila, cu afaceri sau ce-or mai avea ei", vorba primarului), iar acasă au rămas doar "handicapaţii şi bătrânii bolnavi". Ca la război. Tata lu' Biriţă e din categoria enunţată de Sică (pe Biriţă ăl mic îl cunoscusem în biroul primarului, unde băiatul cu 10 clase intrase, ca unul de-al casei, să întrebe de fax, că avea oareşce probleme cu înmatricularea unui Nissan). Biriţă cel bătrân are toată dantura îmbrăcată în aur, ghiulurile aferente pe degete şi-un optimism molipsitor. "Ce criză? Ce-i aia criză? Cine s-a descurcat se descurcă ş-acum!" Ne vorbeşte despre mahmudelele moştenite de la tatăl lui, din care are să pună dantura la încă 10 generaţii. Afaceri? Nu mai face el, cel tânăr se ocupă. Impozit? Habar n-are. Biriţă cel mic ne povestise deja despre domeniul de activitate al familiei: "învârteli". Tatăl ne-a verbalizat ocupaţia de bază: "A te descurca".
Peste drum de el, Dan Finuţu, cel care a avut damblaua să doarmă într-o copie a Tribunalului din Caracal, s-a descurcat de trei reşedinţe. Lipite una de cealaltă, deşi au stiluri arhitectonice diferite. Când aprinde Finuţu lumina, la câte camere are, se arde transformatorul. "Consumă cât ar fi dacă ai lumina o stradă întreagă", a calculat primarul. Finuţu (care nefiind, lipseşte) are două afaceri: un angro în Alexandria şi o firmă în Bucureşti, care se ocupă de achiziţii metale. Feroase şi neferoase. La nivel declarativ, acesta e domeniul de activitate al tuturor ţiganilor din Buzescu. Nu strigă din coviltire "feeeare luăm, feeeare cumpărăm",
au REMAT-uri şi colectează cu tonele, de la căruţaşi şi de la fabrici, când au ponturi pe surse oficiale şi demne de răsplată.
PIAŢĂ MOARTĂ
Ce înseamnă în Buzescu să fii bogat?! Să ai două-trei vile, două-trei maşini, caninii auriţi, medalioane multe, bani şi mai mulţi. Să ai la petrecere măcar o felie de Salam Florin şi-o juma de metru de Minune Adi. Palatele din Buzescu au între 10 şi 40 de camere, dar nu au gaz şi nici canalizare. Sub gresia porţelanată din podea sunt haznale unde s-a strâns istoria neamului pe ani întregi. Miroase la fel de urât ca şi vremurile prin care trecem.
La un colţ de stradă s-au strâns câţiva ţigani, să discute în rromales despre ce-a spus Boc aseară. Ceva legat de impozitul pe clădiri. "Cică vrea să-l mărească cu 20%", se vaită în româneşte unul dintre ei. "Ne-a terminat." Acu' castelanii plătesc anual vreo 30 de milioane de lei (vechi) pentru clădirea din proprietate. "Şi ce-o să faceţi?" "Mai dărâmăm din camere", glumeşte unul. Ţiganilor le sclipeşte gura, trebuie că au acelaşi stomatolog aurar. Şi-ar ascunde dinţii în cerul gurii, să nu se vadă, mâinile împodobite cu inele şi le-au vârât adânc în buzunare. N-au chef ca cineva să-şi arunce geana peste averea lor. Discutăm generalităţi. Despre criză? "Care criză? Criza financiară, criza bugetului sau criza populaţiei?" Profund. "Ne afectează, cum să nu", continuă alt ţigan ideea. "Noi trăim pe seama românilor. Adică, la ei mergem să vindem, să facem afaceri. Au ei bani, avem şi noi. N-au ei..." Opinentul are o pensie şi o autorizaţie de funcţionare (pentru care plăteşte 9 milioane de lei pe an) pentru vândut cazane de ţuică. Sau ce-o mai face.
"Păi, cum să ai şi, şi?", se întreabă cu glas tare şi strălucitor un ţigan. "Dacă te-ai pensionat pe caz de boală (n.r. - suferindul îşi plătise singurel asigurarea la CASCOM), cum să mai munceşti?" "Păi da, da' când am făcut vârsta m-am pensionat complet, nu mai am pe caz de boală", îl lămureşte celălalt. Încep să se plângă că nu mai merge cu căzănelele. De trei luni, piaţa e moartă. Nu că n-ar mai avea românu' nevoie de ţuică, da' nu mai are bani de alambic.
BUREAŢĂ EMIGRANTUL
În vremurile de glorie ale Buzescului, se construiau 15-20 de palate pe an. Acum, ăia care au înălţat zidurile nu mai au bani nici de acoperiş. "I-a lovit criza", crede primarul. "Au depăşit cheltuielile, au credite la bănci, au făcut datorii între ei. Vreo şapte vile sunt scoase la vânzare." La vrăjeală. Vânzătorii, plecaţi de acasă, au lipit cu scoci pe uşile metalice anunţuri eliptice, fără nici o coordonată: preţ estimativ, număr de contact. Un fel de "bă, io mă chinui, fac ce pot". Cum să fie împrumutaţi la bănci? Cum fac dovada veniturilor obţinute? "Cu bilanţul firmelor pe care le au", consideră primarul. "Multe dintre maşini, de pildă, sunt luate în leasing!" "Că-s luate, cred. Da' nu în leasing." "Credeţi că io nu ştiu?", se ariceşte edilul.
"Păi, da' am văzut când a venit leasingul de le-a luat maşina, că nu plătiseră! Mercedes, BMW, astea-s mărcile cu care umblă."Era şi-un Hummer în Buzescu. Al lui Zaharia. Bureaţă Zaharia. Cel a cărui fotografie a făcut înconjurul lumii virtuale: dinţii de sus îmbrăcaţi în aur şi rânjiţi ca ai unui miel în ziua Paştelui, mâna plină de ghiuluri masive, salbă de lanţuri groase şi medalioane (fiecare cu simbolistica lui: semnul dolarului, bustul lui Iisus, crucificarea, marca Mercedes etc.), vestă din aur, cravată din aur... Bureaţă s-a mutat lângă Capitală. "Stă de la pod, de la Bragadiru, pe dreapta", ştie primarul. A emigrat din comoditate şi pentru economie. "E mai uşoară naveta, că are afaceri multe în Bucureşti. Plus că acolo are şi alte condiţii: gaze, canalizare... Păi, ca să iasă din iarnă în vila de-aici avea nevoie de 40 de tone de lemne." Cam cât face un dinte...
Sică trebuie să se întoarcă la bancă, în Alexandria. Are apăsările lui, nu-i stă mintea la afacerile/palatele/averile celorlalţi comunitari. Zice că nu e de acord cu stilul lor de viaţă, spune că în nici un caz nu poţi deveni nemuritor înălţând case şi-l dă exemplu, în acest sens, pe Eminescu. Pe drum, îi sună mobilul cu melodia din "Goodfather" şi leagă în rromales o conversaţie din care nu pricepem decât "milioane, bine, canci". "Unu'... pentru autorizaţie", explică Sică. "Cică l-au prins vânzând cazane fără autorizaţie şi ar vrea acuma una. Repede. Da' de ce nu ţi-ai făcut, frate, la timp?" E retoric, aşa că urmează o tăcere lungă. Mai moare un drac. "Da' cei care-s plecaţi, când pleacă prin ţară cu afaceri sau «ce-or mai avea ei», unde stau?" Sică nu înţelege. "Cum unde?" "La hotel, la pensiune, cu chirie, la rude, în gară? Unde locuiesc?" Sică pricepe şi râde. "În vilele lor.
Ş-acolo unde se duc cu afaceri au palate!" Buzescu rămâne în urmă, pustiu şi expirat. Milioane, bine, canci.
EL SE JURĂ CĂ NU FURĂ
În Buzescu (jud. Teleorman) trăiesc 4.700 de suflete. 23% sunt ţigani. Cei mai mulţi au maximum două-trei clase. Nici acum nu-şi dau copiii la şcoală, considerând că studiul este inutil. Fetele se mărită de timpuriu, "la 11 ani au ciclu, la 12 ani şi jumătate nasc", descrie fenomenul primarul din Buzescu, Valentin Trăistaru. "Au văzut însă şi ei că au ieşit o serie de copii cu defecţiuni şi şi-au dat seama că trebuie să-i lase pe părinţi să mai crească.
La ultima nuntă, mireasa avea 17 ani şi mirele 18, deci aproape de normalitate", consideră edilul. El susţine că ţiganii din Buzescu nu fură, "pe adresa Primăriei ne vin doar amenzile lor", şi că îşi achită conştiincios taxele la bugetul local: impozitul pe maşini şi pe clădiri.
ÎNGERII SRL ŞI DEŞEURILE
Primarul spune că în Buzescu sunt "20 şi ceva de firme, iar declaraţiile de impunere sunt depuse la Alexandria". Ca să fim exacţi, în Buzescu sunt înregistrate vreo 350 de firme. Multe dintre ele radiate, altele însă, deşi nu şi-au mai depus bilanţul de ani de zile, încă mai figurează pe site-ul Ministerului Finanţelor.
Conform bilanţului depus în 2005, la înfiinţare, Îngerii SRL avea o cifră de afaceri era de 176.646 RON. Profit brut, doar 2.011 RON. Număr de salariaţi - 0. Îngerii SRL se ocupă cu comerţul cu ridicata a deşeurilor şi resturilor. A mai depus un bilanţ şi-n 2006 ş-apoi gata, că era obositor... REMAT Marian SRL are acelaşi profil de activitate şi, conform bilanţului financiar din 2008, a înregistrat datorii de 43.459 RON, la o cifră de afaceri netă de 1.464.582 RON.
"Declaraţii de avere la şosea"
Citește pe Antena3.ro