Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cântecul în care se zice "Puşca şi cureaua lată, ce bărbat eram 
odată" mă deprimă, pentru că are ascuns în el regretul căruia Villon i-ar fi zis "Ou sont les neiges d'antan?". Tocmai de aceea, propun un posibil şlagăr pe care să-l lanseze orice fante din lumea largă, în deplinătatea tuturor forţelor: "Puşca şi chimirul lat, iote, lume, ce bărbat!".
Totdeauna m-au fascinat oamenii care pun totul la bătaie ca să reuşească-n viaţă. Mă refer la faptul că, de la Oţoţoaia sau din buricul Dorobanţilor, dacă te uiţi în oglindă şi-ţi place ce vezi, nu-ţi mai trebuie decât norocul chior de a întâlni pe cineva cu tolba plină de biştari pentru a-ţi atinge scopurile care te macină de ceva vreme şi de unul singur n-ai avut cum să le duci la (de)săvârşire. Trebuie doar s-arăţi bine şi să te arăţi disponibil faţă de o persoană de sex opus pe care o vezi interesată de tine. Credeţi că e vorba numai de fete?
Dacă da, e şi vina noastră, a celor din presă, că v-am adus pe prima pagină sau pe sticlă doar piţipoance. Dar el, sexul tare, o fi chiar aşa de tare cum i s-a dus buhul sau e (pre)dispus la tot soiul de compromisuri ca să-l bage lumea-n seamă pe stradă sau la job, să-şi plimbe monumentul pe unde mămica lui nici cu gândul n-a gândit şi să aibă parale cu nemiluita?
EU AM ANII, TU AI BANII
Băieţi tineri, frumoşi, dar mai ales disponibili pentru doamne ajunse la vârsta pensionării există pretutindeni. Nu credeţi doar că, dacă suntem la porţile Orientului, numai la noi e posibil. Vorba colegului Mircea Badea, exemplele pot fi şi de pe Marte! Totul e să ştiţi că orice asemănare cu realitatea poate fi pur întâmplătoare. Drumul unui actoraş de mâna a douăşpea, cu nume de fruct căzut din pom pe la începutul verii spre dobândirea unui titlu nobiliar al unei străvechi şi celebre case regale a fost facilitat de venerabila doamnă cu care s-a însurat. Din dragoste, desigur.
Şi, culmea, nu s-au cunoscut la emisiunea lui Mircea Radu. Dar când ţi se pune pata, aia e! Aşa a fost şi cazul nu mai puţin mediatizatului - pe la toate emisiunile cu pretenţii de rating baban - cuplu Israela şi bărbată-su, îmi scapă acum numele. Dar ce mai contează când iubirea e aşa de oarbă, că nu ţine cont de vreo 30 de ani diferenţă?
Avantaj la primire ea, avantaj la servire el, c-aşa e-n tipul ăsta de tenis. Cei doi se giugiulesc în public ca doi guguştiuci, iar sexagenarei pare să-i placă refrenul defunctei trupe ASIA, pe care consortul i-l fredonează, adaptat, non stop: "Eu am anii, tu ai banii, suntem ca americanii, tu ai credit, eu vreau ţoale, vreau doar sucuri naturale, eu sunt rău, tu eşti cuminte, poate-poate se aprinde, să vedem, să vedem, să vedem ce-o să iasă...".
Din partea mea, băieţaşii ăştia gerontofili au toată admiraţia, pentru că nu-i puţin lucru ca într-un exerciţiu de imaginaţie să confunzi o curmală deshidratată cu o poamă pârguită... Un precept plin de înţelepciune zice că le poţi avea pe toate-n viaţă dacă eşti capabil să-ţi învingi teama şi scârba. Se pare că lor le iese...
DOAMNA ŞI ASISTENTUL
Şi ca să vedeţi că nu numai la noi se poartă, să vă povestesc pe scurt un episod dintr-o delegaţie de-a mea în ţara Cantoanelor (au şi marţienii cantoanele lor...), unde acum un an şi ceva am făcut un interviu cu o faimoasă doamnă de vreo 70 de ani, proprietăreasă a unei case de ceasuri de lux. Doamna R. îmi promisese prin secretară că şoferul vine să mă ia de la hotel la ora 9:00 dimineaţa, să pornim din Neuchatel spre sătucul unde-şi avea reşedinţa. La 9:00 fără 5 eram în holul hotelului.
Vine la mine un tinerel înalt şi frumos (Cătă Bote sigur l-ar fi recrutat pentru vreun defileu, ceva), care se recomandă, îmi pupă mâna şi mă invită într-un Mercedes alb impecabil să mă ducă la vestita ceasornicăreasă. De emoţie, aproape că era să-mi uit atât cunoştinţele de franceză, cât şi geanta cu reportofonul aferent, pe fotoliul de lângă recepţie, crezându-mă pentru o clipă un fel de Mia Farrow modernă în "Marele Gatsby"...
Ajunsă la destinaţie, am surpriza ca distinsa doamnă să-l oprească pe şoferache la interviu, spunându-mi că e atât asistentul său, cât şi mâna ei dreaptă. Aaaa, atunci se explică. Îmi arată un catalog cu ultimele creaţii ale casei sale, recomandându-mi spre promovare un ceas bărbătesc superb, serie limitată, turbillon cu întoarcere manuală, decorat cu diamante. Preţ recomandat: 365.200 de euro.
TIPUL, JUMI ELVEŢIAN, JUMA' SPANIOL
Când să plec, madame îi spune garçonului s-o ducă în oraş pe mademoiselle şi-l roagă să se întoarcă rapid, că are treabă cu el. "Deci, să nu întârzii, cheri!" Aha, deci cheri... Pe drum, topmodelul cu cumul de funcţii - despre care aflu că e jumi elveţian, juma spaniol (ole!) - prinde aripi şi se oferă să-mi arate oraşul, că timp ar fi şi, oricum, poate să-i spună madamei că a avut probleme cu maşina. Spre lămurirea mea, îşi suflecă manşeta stângă şi-mi arată că e abia ora 13:00, deci până pe la 3:00 după masă el ar fi dispus...
Percepându-mi uimirea şi izbindu-se de refuzul meu civilizat, dar ferm, îmi spune că madame i-a făcut cadou atât ceasul de pe mână - un exemplar din seria aia limitată de peste 360.000 de ieoroi bucata -, cât şi maşina cu care mă plimba, pentru că a fost foarte mulţumită de calitatea serviciilor lui. Şi a încheiat: "Dommage, dacă mai veniţi, la anu' nu mă mai găsiţi pe-aici, că am prins un job mai bine plătit la Moscova. Pentru dumneavoastră era gratis, oricum...". Hotărât lucru, ori m-a văzut mai prost îmbrăcată, ori clar nu mă încadram în targetul lui... "Hello, this is New York", ar fi zis Carrie Bradshow, din "Sex and the City", pe post de "aici se poate orice".
Sigur că se poate, chiar dacă nu suntem la NY. Important e să ai voinţă şi putirinţă. Mai ales putirinţă...
Citește pe Antena3.ro
