Jurnalul Naţional a început un nou capitol al Mişcării de Rezistenţă: publicarea mesajelor venite din partea dumneavoastră, a cititorilor, dar şi a personalităţilor care au aderat la această mişcare. Prin urmare, aşteptăm opinii, soluţii şi comentarii pertinente la miscareaderezistenta@jurnalul.ro sau pe adresa redacţiei: Piaţa Presei Libere nr. 1, Sector 1, corp D, etaj VIII.
SCRISOARE ADRESATĂ ROMÂNIEI
"Ora 2:00 a.m. Ne zgâiam la două ceşti de cafea, amuzându-ne teribil de formele acestora. Jos, în faţa blocului, a oprit o maşină. Şi-a deschis larg portierele, şi în liniştea nopţii trei manelişti au încins o mică petrecere. Din difuzoarele maşinii - probabil un BMW din anii '70 - un manelist răcit vocifera mâhnit ceva cu privire la fericire, bani, ură şi duşmani. În toiul petrecerii, maneliştii aduşi la extaz de versurile, de o profunzime neasemănătoare - ce-i drept incitaţi şi satisfăcuţi pe deplin de muzicalitatea sunetelor ce ieşeau din difuzoarele maşinii, au fost dintr-o dată treziţi la realitate de o cucoană - după timbrul vocii, de 30-35 de ani, care locuia într-un bloc de garsoniere, de pe strada vecină. «Futu-vă Dumnezeii mamii voastre de cretini ordinari, stingeţi căcatul ăla de muzică că vă omor!», se auzi dintr-o dată, spulberând voluptatea nopţii, oprind în loc orice murmur, orice sonată tristă a acelei nopţi, până atunci deranjată doar de petrecerea maneliştilor. Au încremenit murmurii copacilor abia înfloriţi, au încremenit şi televizoarele insomniacilor, au încremenit şi maneliştii, au încremenit şi difuzoarele maşinii. În câteva minute, totul a revenit la normal. Scena, parcă scoasă de la montajul unui film românesc prost, părea de mult apusă. Am rămas zgâindu-ne la ceştile de cafea.
Motto: «Până la Dumnezeu te-nţelegi cu sfinţii.»"
Dragă Românie,
Această scrisoare ţi-o dedicăm ţie. Patria în care pe Str. Popa Soare ne-am născut, pe m-eleagurile căreia am crescut, locul unde ne-am petrecut copilăria, adolescenţa, drumurile pe care le-am bătut, locurile care le-am văzut, pădurile ce le-am cutreierat, munţii pe care am cântat. Ne-am săturat, dragă Românie. Ne-am săturat de tot ce-ai reuşit să aduni în tine. Ne-am săturat de manelişti, cu lanţuri groase de aur la gât, ne-am săturat de cretinismul lor, de jeep-urile lor aduse din Germania şi Italia, de cei 20 de euro pe care-i fâlfâie la taraba de ziare. Ne-am săturat de aşa-zişii "intelectuali", care nu au citit în întreaga lor existenţă petrecută în tine nici măcar trei cărţi, dar care au curajul şi neobrăzarea să apară la diferite talk-show-uri şi să vorbească tâmpeniile pământului. Să te ocărască, dragă Românie! Să faulteze grosolan limba română, nepăsându-le de nimeni şi de nimic. Ne-am săturat de guvernanţii tăi, Românie! Ne-am săturat de sistemul guvernamental prost şi îndobitocit prin care ne conduc. Ne-am săturat să privim în toate direcţiile, şi priveliştea să ne inspire milă. Milă de tine. Milă de bătrâni - văzându-i cum mor în spitale jegoase, cu un personal şi mai jegos, neadministrându-le nimeni nici măcar un ser de Algocalmin. Ne e milă de tinerii care nu mai au nici un viitor în tine din cauza unor mizerabili care au impresia că joacă ţara asta la barbut. Ne e milă....
Ne-am săturat de toţi nespălaţii şi de toţi dobitocii care te fac de ruşine, în primul rând pe tine, dragă Românie! Am ajuns să fim cunoscuţi drept cel mai râios neam şi să ne fie ruşine şi teamă să spunem că suntem români, că suntem ai tăi, dragă Românie! Ne-am săturat de hoţi, de curve, de cretini. Ne-am săturat, dragă Românie, de tot ce-ai adăpostit în tine!
"Un orăşel de provincie. Soarele începuse să apună, lăsând o umbră incandescentă sub linia de orizont. Ne plimbam bezmetici pe stradă, ochind cu obiectivul aparatului foto tot ceea ce ne trezea interes. Deasupra unei cofetării - într-un timp apus, foarte renumită, acum o bodegă de ultima speţă - se ridică un bloc de patru etaje.
La ultimul etaj, două doamne. Nevasta şi soacra.
- Ionele!, strigă nevasta. Să nu uiţi de margarină, Ionele!
- Ionele! «Unirea», Ionele, mamă! Strigă şi soacra, de peste umărul fiicei sale...."
(Andrei şi Cezar Candrea)
IMPOZITELE MICI NĂRUIE CASTELELE
"Atât timp cât românii plătesc doar 16% impozit pe profit, accizele sunt sub minimul stabilit cu UE, iar impozitele pe terenuri, locuinţe sunt foarte mici, o să se năruie toate castelele din România. În Ţările din Scandinavia se plăteşte impozit pe salarii de 40%, TVA 25%, taxa auto 180%, impozit pe locuinţele moştenite 28%. 60% din BNP intră la bugetul de stat în Ţările Nordice. În România fentează fiecare statul, iar rezultatul e distrugerea culturii în România, pentru că nu sunt bani de renovare..." (Cristi)
NE BĂLĂCĂRIM ÎN ISTORIA RESCRISĂ DE PCR
"Ne iubim atât de mult ţărişoara, încât suntem în stare să rupem o bucăţică din ea pentru a o duce acasă sau măcar să scriem numele «telectualului» pe ziduri («love»). Nu cred că există neam care să bată din gură în halul ăsta despre istoria sa şi să stea cu deştu-n gură când e vorba de păstrarea patrimoniului. Ba mai mult, încă ne bălăcărim în istoria rescrisă de PCR. Dacă am dezgropa (un gest normal) ceea ce merită să iasă la lumină, ar trebui să punem vreo trei milioane de paznici, exact numărul celor care fură sau nu plătesc taxe statului român, pentru a apăra valorile sentimentale. Pentru că, sincer, nu numai ce este cuantificabil în bani este valoros, mai trăim şi pentru spirit (unii...)!" (Trebuchet)
FĂRĂ DURERI DE CAP
"Sunt sute de clădiri monument istoric aflate în stare precară şi care pot dispărea cu totul dacă nu se face ceva repede. Un astfel de conac, care nu are decât o valoare stilistico-arhitecturală, nu are nici o şansă să fie salvat dacă nu apar nişte investitori străini. Dar când e vorba de sume de 20 de milioane de euro, nu se bagă nimeni. Care va fi destinul acestui palat (n.r. - Palatul Trianon)? Ruinarea sa completă! Mai bine interveniţi, scrieţi, informaţi, organizaţi programe de strângere de fonduri pentru construcţiile istorice de valoare reală care stau să cadă sau care au ajuns lada de iscusit a turiştilor români fără cultură şi civilizaţie. Sunt zeci numai în Transilvania! Cu siguranţă că lista oficială de la Ministerul Culturii şi Patrimoniului se scurtează în fiecare lună. Doar, doar de o mai cădea vreuna ca să nu facă ei nimic. Să nu se zbată pentru fonduri, să nu caute specialişti pentru evaluare şi renovare, să nu aibă dureri de cap cu ceva ce nu este proprietatea lor personală!" (T.M.)
ÎŞI VÂND ŞI PROPRIA MAMĂ
"Din cauza ticăloşilor care ne conduc ţara e vai de noi. Suntem cel mai sărac şi umilit popor din Europa, nimeni în ţara asta nu se gândeşte la omul de rând, numai la interesul personal. Ăia care conduc ţara îşi vând şi propria mamă ca să-şi asigure un loc călduţ. Pur şi simplu sunt scârbit de clasa noastră politică, cu toţii sunt nişte mincinoşi, hoţi şi tâlhari. Dacă ar fi după mine, pe toţi i-aş executa să scăpăm odată de aceşti nemernici. Fraţilor, treziţi-vă, trebuie să fim uniţi şi să schimbăm acest regim care distruge această naţiune. Jos cu hoţii!" (Dio)
A DOUA MAMAIA
"Doamna Udrea, ce faci? Lasă planurile pentru o a doua Mamaia şi uită-te prin ţară câte locuri s-ar putea reabilita cu bani mult mai puţini, dar cu beneficii mult mai mari. Dar de, dumneata nu ai timp de astea, nu? Altul e interesul, ştim. Şi totuşi, până la urmă: What goes around comes back around! Întotdeauna. Doar că unii uită lucrul asta!" (Udrea)
JALNIC
"Dacă treceţi spre Mănăstirea Căldăruşani în satul Căciulaţi puteţi vedea o frumoasă clădire, fostă reşedinţă domnească a domnitorului Ghica. Clădirea se zice că este a Academiei Române. Construcţia este din 1836 în stil neoclasic şi arată aproape jalnic. Stau şi mă întreb cum o instituţie ca Academia nu ia nici o măsură spre a păstra un monument istoric?" (Tudor)
Răspunderea pentru opiniile exprimate în această pagină aparţine exclusiv autorilor
Citește pe Antena3.ro