Jurnal de festival

Muzicanţi fără pereche s-au adunat la Mu­zeul în aer liber, din Sibiu, laGala Festivalului „Ta­rafuri şi fanfare" organizată de Jurna­lul Naţional şi Complexul Naţional Mu­zeal „ASTRA".

La două ceasuri după miezul zilei de sâmbătă, 25 septembrie, în Dum­brava Sibiului a fost mare sărbătoare. La primele ore ale dimineţii am privit cu strângere de inimă spre cer, unde soarele ducea o veritabilă luptă cu norii pe care din când în când îi gonea un vânt rece de-ţi dădea fiori. În Dumbrava Sibiului însă, muzicanţi adunaţi din toate colţurile ţării erau pregătiţi să cânte aşa cum ştiu ei mai bine, mângâind sufletele românilor îndrăgostiţi de muzica tradiţională. Pe aleile din muzeu au răsunat cântări minunate, zise cu străşnicie de cei care ştiu a descifra tainele unor instrumente vechi de când lumea. Au învăţat asta în satele lor, acolo unde munca este muncă, iar cântecul e cântec, aşa cum au deprins de la bătrânii rapsozi care au avut grijă să-şi înveţe copiii să cânte firesc, fără să-i trimită la şcoli înalte.

Lăutarii au pornit pe aleile satului din Dumbravă şi au adunat în jurul lor sibieni, dar şi alţi vizitatori ai muzeului pe care i-au condus spre scena aflată în apro­­pierea Crâşmei din Bătrâni. Maestrul Grigore Leşe a creat aici o ade­vă­rată lecţie de folclor autentic, purtând spectatorii într-o lume pe care unii o cunoşteau mai mult sau mai puţin, iar alţii abia acum i-au descoperit adevărata valoare. O doină de dor sau de jale, un cântec de nuntă, o sârbă care te îmbie la joc, o ţâpuritură maramureşeană, acorduri arhaice, neste­mate care strălucesc dintotdeauna, peste care nu s-a aşezat colbul vreodată. Costumele tradiţionale din lăzile de zestre au conturat specificul zonelor din care proveneau muzicanţii, iar vocile lor şi măiestria instru­mentiştilor au creat un univers aparte, din lumea satului, în care cântecul i-a fost dintotdeauna românului bun prieten şi la bucurie, şi la necaz.

Lângă scenă, pe o masă, inimoşii membri ai comunităţii din Vinerea-Alba au aşezat bucate, udeală, plăcintă, pită rumenită pe frunze de nuc, pe care le-au oferit tuturor celor care au venit la masa lor, muzicanţi şi spectatori. Şi nu numai atât. Vinerenii au adus cu ei cântece şi jocuri din hotarul satului. Îndrăgostit de tradiţiile româneşti, Galei Festivalului „Tarafuri şi fanfare" i s-a alăturat şi irlandezul Peter Hurley, organizatorul festivalului intercultural „Drumul lung spre cimitirul vesel" de la Săpânţa.

Încântaţi de muzica bătrânească, autentică, sibienii au urmărit cu băgare de seamă tot ce se petrecea pe scenă. Explicaţiile oferite de maestrul Grigore Leşe, precum şi îmbinarea cântecelor i-au fascinat pe spectatori şi i-au determinat să înfrunte vremea rece şi să-şi cui­bă­rească în suflet acele cântări mi­nunate care, în cele din urmă, au alungat norii care ameninţau Dumbrava dinspre Păltiniş. Au aplaudat, au cântat, au dănţuit pe fel de fel de cântări care i-au îmbiat la joc, pe acordurile aduse în Dumbravă de Grupul Iza din Maramureş, fanfara şi taraful Şezătoarea din Bucovina, taraful din Greceşti şi nea Costină lăutaru' din Cezieni-Olt, Taraful din Sângeorz- Băi, Fanfara din Dârvari-Mehedinţi, cunoscută sub numele Mambo Siria, alături de inconfundabilul nea Marin Şchiopu, lăutari din Gorj - taraful tradiţional „Rapsozii Gorjului", al soţilor Rela şi Nicu Ciulei din Brădiceni care au cântat împreună cu vestitul rapsod Ion Argint, din Pârâu de Pripor.

N-a lipsit nici muzica tradiţională ro­mâ­nească din Harghita, cântările mi­nu­na­te aduse la Sibiu de Florina Matei şi taraful din Gălăuţaş, români neaoşi care poartă cu mândrie straiele stră­mo­şeşti şi duc cu ei pretutindeni cân­tă­ri­le învăţate de la bătrânii satului. Când seara se lăsa peste Dumbravă, vocea maes­trului Grigore Leşe a răsunat vestind că „Nu-i lumină nicări...", într-un frumos dialog cu pădurea, cu Dum­brava minunată. Spectatorii l-au ascultat captivaţi, încât, din când în când, din pădure se auzeau doar ecoul vocii sale şi susurul pârâiaşului din apropiere. Sibienii au încremenit pentru o vreme, apoi au cântat alături de Gri­gore Leşe şi, chiar dacă noaptea pusese stă­pâ­nire peste Dumbravă, cu greu s-au pornit spre casele lor. Manifestarea a fost susţinută de Carpatica Asigurări şi Sinecon Sibiu.


Frumoşi, unici, geniali
Cum să lăsăm să piară nestematele muzicii ţărăneşti din hotarul satuluiĂ Festivalul „Tarafuri şi fanfare" readuce în atenţie aceste cântări ex­cep­ţio­na­le. „În muzica lor ne pierdem şi ne regăsim. Când îi asculţi nu te stâmperi, te cutremuri. Patosul interpretării, efervescenţa stri­gă­turilor, improvizaţia şi creativitatea îi fac să ardă până la epuizare. Dar abia când îi ascultăm şi îi vedem, putem înţelege cum aceşti muzicanţi reu­şesc să fie într-un mod atât de simplu, firesc, frumoşi, unici, geniali", subliniază maestrul Grigore Leşe.