x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Viata mea e un roman Disperare de mama

Disperare de mama

06 Noi 2004   •   00:00

VIATA MEA E UN ROMAN

Incercari - A facut pantofi, a lucrat la o fabrica de paine si a ajuns infirmiera Infirmiera Ploiesteanu Daniela a avut o copilarie lipsita de bucurii si o adolescenta plina de neajunsuri. Crescuta de bunici, ea s-a zbatut sa-si faca un rost, s-a casatorit si are doi copii. Trecutul insa o urmareste continuu... Daniela a primit ordin sa evacueze locuinta in care sta, iar disperarea i s-a infipt in inima ca un tarnacop.
IOANA MOLDOVEANU

DURERE. Infirmiera este disperata ca a primit ordin de evacuare si va ramane in strada cu doi copii
FAMILIE. Daniela, alaturi de bunica din partea mamei, care a crescut-o dintr-o pensie de 1.000 de lei

Daniela locuieste impreuna cu familia sa, sotul si cele doua fetite, de 4 si 10 ani, intr-o garsoniera, in subsolul unei case nationalizate din Foisorul de Foc, un cartier central al Bucurestiului. Din doua salarii, de trei milioane fiecare, Daniela si sotul ei platesc chiria 970.000 de lei, lumina si cablul 400.000 fiecare si intretinerea 500.000. Restul banilor se duc pe rechizite si pe mancare. Cel mai mult se hranesc cu cartofi, pentru ca sunt cei mai ieftini. Cumpara cam 15-20 de kg o data. La sfarsit de saptamana, isi permit sa gateasca o pulpa de pui; carne de porc n-au mai mancat de la Craciun.

Cei doi se zbat ca banii sa le ajunga, dar sunt cu toate taxele la zi, nu au restante. "Eu ma mai vait, dar sotul meu, care e sofer, nici atat nu poate. Ii este teama ca din cauza stresului intra cu camionul intr-un gard si lasa copiii fara tata", spune Daniela. Mai greu este cand copiii simt lipsa banilor. Nicoleta, fetita cea mare, nu este stralucita la invatatura, a ramas si repetenta, dar ii place desenul. Creioanele ei colorate sunt mici si subtiri, au costat 6.000 de lei, de aceea copila a pus mana pe creioanele altuia, mai mari, mai groase si mai scumpe. Mama o cearta, ii spune sa nu mai fure si incearca sa o bucure cu un desert, cate un covrig, cate o portocala - este infirmiera si le primeste de la pacienti. Ea a uitat de cand nu si-a mai cumparat ceva de imbracat. Rad colegele de ea la serviciu ca poarta pantaloni tricotati, dar altii nu are si acestia ii tin de cald. Nici daca este sanatoasa nu stie, si-a facut analizele o singura data si i-a spus doctorul ca are "inima intr-o parte", dar nu a inteles prea bine ce inseamna. O mai inteapa din cand in cand in partea stanga, dar se face ca nu simte.

ORDIN DE EVACUARE. Ultima data, o gheara i-a pus stapanire pe inima cand a primit ordin de evacuare, pana la 31 decembrie: proprietarul isi cere apartamentul inapoi. Femeia a cautat sa se mute, dar n-a gasit, decat la curte, la periferia Bucurestiului, cu 2 milioane de lei chirie. S-ar muta si aici, dar n-o primeste nimeni cu copii. A incercat sa vorbeasca cu mama proprietarului, o femeie careia acum cativa ani Daniela ii facea curat in apartament, dar nu a gasit-o acasa. "Mereu le-am zis copiilor, daca o vad pe doamna Ana de cinci ori intr-o zi, sa fie respectuosi, de cinci ori sa-i dea buna ziua. Femeia m-a ajutat, mai de mult mi-a dat de munca. Nu stiu insa ce s-a intamplat. Intai mi-a daramat boxa de langa apartament, mi-a aruncat tot ce aveam acolo, in strada, apoi m-a acuzat ca fur din fata gardului nisipul pentru constructii", povesteste si incepe sa planga, spre uimirea fetitelor care se uita la ea cu ochii mari.

COPILARIE. "Pentru copii vreau sa ma zbat. Eu am crescut singura... ", spune Daniela. S-a nascut la Bucuresti, in 1971 si pana la varsta de opt ani a copilarit cu ambii parinti. Cand tatal sau a intrat la puscarie pentru delapidare de bani, mama i-a parasit pe toti si a fugit cu un inginer cu casa si masina. Copila a ramas la bunici, impreuna cu fratele ei, mai mare decat ea cu un an. Batranii nu aveau bani si nu le dadeau de mancare pe saturate, s-au hranit din mila vecinilor si a profesorilor. "Iarna era asa frig ca ma inveleam cu covorul, nu aveam haine". Fetita a fost foarte fericita cand tatal ei s-a intors din inchisoare. "Ma rasfata. Odata, am gasit in lada de la pat un urs de plus. Am inceput sa plang de fericire, era Craciunul". Nu s-a bucurat mult de caldura parinteasca, caci tatal s-a recasatorit cu o femeie cu patru copii si a uitat de ai sai.

Cand a intrat la liceu s-a mutat la bunica din partea mamei, care i-a interzis sa-si vada fratele, care se afla la fostul ei sot. "Imi spunea ca daca il sun, ma da afara din casa. Mi-era frica. L-am vazut abia dupa patru ani." Intr-o vacanta de vara, Daniela s-a angajat la Cooperativa Arta Incaltamintea. Ca sa stranga bani sa se imbrace, manca numai muraturi. A reusit sa-si faca un CEC de 5.000 de lei, sa aiba in loc de zestre cand s-o marita. Carnetul cu bani a disparut insa din casa. "Probabil ca l-a luat mama. Deseori intra peste bunica, o batea si-i lua pensia. Degeaba venea politia...".

CASATORIE. Daniela a abandonat scoala. Si-a schimbat locul de munca si s-a angajat la o fabrica de paine, unde l-a cunoscut pe Costel. Acesta a scos-o in oras, prima data a invitat-o la restaurant si a invatat-o cum se mananca friptura si o data a dus-o la un spectacol. A treia oara a venit direct la bunica Danielei, chiar in ziua de Pasti a anului 1991, i-a zis ca-i duce nepoata pana la biserica si i-o aduce inapoi. Daniela avea 20 de ani. Cei doi nu s-au cununat insa atunci, ci peste doi ani, o data cu botezul primei fetite, Nicoleta. S-au chinuit sa-si faca nunta, au cumparat un porc, l-au dat la tara la un prieten sa-l creasca si le-au pus nuntasilor friptura pe masa.

Daniela a locuit timp de patru ani la socri, dar traiul cu acestia n-a fost fericit. Aveau bucatarie comuna si de multe ori descoperea cu uimire ca i s-au furat alimentele. In scurt timp insa si-a cumparat un resou si gatea in camaruta in care dormea, alaturi de sot si de copil. "Odata, a doua zi dupa Revelion, socrul meu a intrat beat peste mine, m-a facut curva si m-a dat cu capul de dulap", povesteste infirmiera si multumeste Domnului ca sotul ei a fost acolo sa-si astampere tatal.

VIITOR INCERT. Din 1995, traiul celor doi s-a schimbat. Norocul le-a suras macabru cand mama Danielei a murit, ucisa de sot, iar cei patru s-au mutat in apartamentul ei. "N-am avut nici un regret cand a murit mama. Nu mi-a fost mama." In 2000, Daniela a mai dat nastere unei fetite, Georgiana. Cei patru dorm acum in aceeasi camaruta, de-abia au loc sa se miste printre cele doua canapele care ocupa tot spatiul. Daniela plange mereu, n-are cine sa o ajute, fratele ei are si el copii de crescut. Din 2001 are depus la primarie un dosar pentru casa, dar in zadar. Disperata, acum o saptamana a sunat sa intre in dialog cu premierul, "in direct", dupa cum anunta spotul TV. A stat 45 de minute pe vine, in cabina telefonica ascultand un robot, pana i-a raspuns o femeie, de la Guvern si i-a zis ca nu e singura in situatia asta si ca ar trebui sa se multumeasca ca are serviciu. "Voiam sa stie o tara intreaga situatia mea. Macar atat, sa se stie", spune resemnata si trista Daniela.

COPILARIE

"Cand eram de opt ani, iarna imi era asa frig ca ma inveleam cu covorul, nu aveam haine"

TEMERI

"Eu ma mai vait, dar sotul meu, care e sofer, nici atat nu poate. Ii este teama ca din cauza stresului intra cu camionul intr-un gard si lasa copiii fara tata"

PENTRU COPII

"Pentru copii vreau sa ma zbat. Eu am crescut singura(...) N-am avut nici un regret cand a murit mama. Nu mi-a fost mama" - Daniela Ploiesteanu

NEVOIE DE BANI
Proprietarul imobilului in care locuieste familia Ploiesteanu se numeste Margarit Angelescu, are 27 de ani si o fetita de trei. El povesteste ca acum opt ani, cand a castigat imobilul, i-a fost mila sa-i evacueze pe cei care locuiesc sub el. Legea il obliga atunci ca, in cazul in care ii evacua, sa le gaseasca un apartament la schimb. Margarit a gasit o casa cu doua camere, in zona Ferentari, cu apa si curent. "Nu m-a lasat insa constiinta sa ii dau afara, sa ii trimit acolo. Un copil problematic, cum este Nicoleta, fata lor, ar fi fost pierdut sa copilareasca intr-un asemenea cartier", spune Margarit. Anul acesta insa, proprietarul are planurile lui si nevoie de apartamentul in care locuieste familia Ploiesteanu. El spune ca i-a anuntat din timp sa se mute, de la inceputul anului. Ba i-a mai si pasuit, le-a mai prelungit contractul cu sase luni cand acesta a expirat in iunie. "Acum n-am ce sa fac, le-am trimis ordin de evacuare. Am si eu nevoie de bani. Nu inteleg, de ce sa o duc eu rau? Un om cu mintea pe umeri si avertizat, cum au fost ei, si-ar fi gasit un loc sa se mute in opt ani de zile. Eu cred insa ca e vorba de rea-vointa", spune proprietarul.
×
Subiecte în articol: mama copii viata mea e un roman