Doctorat la Reanimare

In fiecare zi, pentru un tanar de 25 de ani, portia de aer se imputineaza cu inca putin. O boala rara i se asaza incetisor peste plamani, impiedicandu-l sa respire. O boala rara de care nu poate fugi decat printr-un transplant de plamani. Aerul are acum pentru Titu Anghel un pret fabulos: 80.000 de euro.

AJUTOR. Sansa lui Titu au fost prietenii care i-au sarit in ajutor si il ajuta cu tot ce le sta in putere. Ei au preluat si initiativa campaniei de strangere de bani pentru operatie

Titu Anghel abia a deschis ochii catre lumea cea mare. A strans 25 de ani de viata si o bursa in Italia, si abia a inceput sa cunoasca secretele firii umane. A terminat o facultate si s-a inscris la doctorat. Ochii lui caprui n-au invatat inca sa se intristeze si ai fi zis ca nu a ajuns sa guste din cupa cu amar a vietii.

Adevarul este insa mult mai trist, iar colegii si prietenii lui l-au descoperit intr-o seara la un jurnal al Antenei 1 Cluj. Reporterii l-au gasit pe Titu in spital pregatindu-si examenul pentru masterat. Ei le-au dat vestea chiar si unora dintre cei care ar fi zis ca il cunosc pe Titu foarte bine. Tanarul a aflat in urma cu trei ani ca sufera de o boala foarte rara si la fel de grava, fibroza pulmonara progresiva, dar a pastrat secretul. Nu stia ce si cui sa spuna. Nu voia sa i se dea ceva, sa-l priveasca cineva altfel. "Eu sunt un om normal", se rasteste tanarul cu bratele desfacute a revolta.

LUPTA IN TACERE. In anul II de facultate, chiar in timpul sesiunii, Titu a suferit o adevarata criza. Fusese cu toti ceilalti colegi in muntii din jurul Sighetului Marmatiei. Era slabit, racit... Cateva zile mai tarziu, Titu a aflat de ce el era un copil care racea mult mai usor decat ceilalti baieti, de ce nu a putut niciodata sa alerge la fel de mult ca si colegii lui. A aflat ca destinul ii rezervase si lui un loc in ringul luptatorilor tacuti.

"Am stat trei saptamani la Spitalul Filantropia din Bucuresti si am facut toate analizele posibile", povesteste el. De pe Internet au aflat medicii care este misterul pe care il ascunde trupul tanarului, dupa ce vreme de sase ani i s-au pus mai multe diagnostice, si nimeni nu stia ce se intampla. Asa a aflat si el. Si i s-a mai spus ca boala evolueaza. O membrana dura i se dezvolta incet pe plamani, imobilizandu-i, lasandu-l fara aer.

Nimeni nu stia nici un fel de leac. Si nici cu ce a gresit Titu ca sa sufere asa o nedreptate: sa nu isi mai poata lua un drept atat de elementar pentru orice vietate de pe planeta asta, aerul. Nimeni nu stia ce provoaca boala si cum ar putea fi impiedicata sa mai puna stapanire pe plamanii lui... Dar el si-a spus ca le va dovedi tuturor ca se poate trai mai departe, chiar si atunci cand o fisa medicala consemneaza in mina de pix un adevar de neimaginat. A decis sa-si traiasca viata mai departe, convins ca poate infrange boala.

In urma cu doi ani, bunicul lui Titu a murit. Suferise de cancer, dar nu l-a stiut nimeni. "Uriasul copilariei" lui suferise enorm, fara sa-l stie nimeni. Impreuna cu el asculta transmisiile meciurilor de fotbal la radio, copilul mirandu-se de izbucnirile patimase ale bunicului atunci cand din difuzor veneau comentariile altor ratari. Pana in ultima clipa s-a dus singur la baie, preferand sa se sprijine in pereti, decat sa ceara ajutorul. La autopsie, s-a aflat care a fost dusmanul pe care l-a infruntat bunicul in tacere, biruindu-l. Toate organele ii fusesera atinse de boala. Titu i-o luase deja pe urma bunicului lui. A pastrat secreta suferinta, si doar cei foarte apropiati au aflat diagnosticul sau.

VIETI DE ECONOMII. Titu Anghel a fost anul acesta plecat pentru sase luni pentru masterat in Italia. Si-a facut prieteni acolo, a incercat sa lucreze doua luni, sa stranga bani cu care sa cumpere cadouri celor de acasa... S-a intors insa slabit si i-a stors lacrimi mamei. A ajuns inca o data pe mainile doctoritei Bocanete intr-o stare ingrijoratoare, dar pana sa iasa din spital a avut sansa sa-l cunoasca pe seful Clinicii de Chirurgie Toracica din Cluj, dr. Dan Mihai Nicolau. In cateva cuvinte, viitorul lui Titu a fost descris altfel: singura posibilitate de a scapa de boala necrutatoare este aceea de a face un transplant de plamani. Doctorul Nicolau, membru al asociatiei europene de chirurgie toracica, a luat legatua cu colegii lui din strainatate, iar Titu si-a gasit portita de salvare la Viena, unde este asteptat de profesorul Walter Klepetko. Operatia de transplant si cheltuielile de asistenta din perioada urmatoare interventiei, cea mai costisitoare parte a tratamentului, se ridica la o suma de aproximativ 80.000 de euro. Austriecii au acceptat chiar deplasarea unui medic roman la Viena care sa fie instruit in asistarea post operatorie a unor astfel de cazuri, pentru ca suma necesara operatiei sa scada. Dar... Mama - functionara, tata - angajat la exploatarea miniera din Baia de Arama. Un calcul simplu dovedeste ca viata si sanatatea lui Titu i-ar costa pe parinti nu numai salariile din viata asta, ci inca pe atata.

CAMPANIA PRIETENILOR. "Noi, colegii, am aflat abia acum o luna. Stiam ca se pregateste pentru masterat. Il sunam si il intrebam daca vrea sa ne intalnim prin oras, dar el ne spunea ca prefera sa stea sa invete. Nu am avut idee ca el este de fapt internat", povesteste Diana, o fata balaie pe care Titu o cunoscuse in timpul facultatii si care i-a devenit o buna amica.

Diana Popescu a inteles repede gravitatea situatiei in care se afla prietenul ei si ca lui ii este foarte greu sa se descurce singur. La fel ca ea, alti cativa tineri care i-au intins o mana, desi el nu ceruse ajutorul nimanui. Ei au grija acum ca Titu sa nu faca prea mult efort, pentru a putea respira pe cat posibil, si au decis sa ceara ajutorul in numele lui. Sa-i caute pe cei dispusi sa doneze bani pentru a-i salva viata prietenului lor. Pentru ca Titu nici nu indrazneste si nici nu stie sa ceara. Nu stie de ce ar vrea cineva sa-l ajute... Parintii au inaintat un dosar pentru a primi suma necesara din partea Ministerului Sanatatii, dar toate eforturile lor s-au blocat la Drobeta, unde i s-a spus ca trebuie sa repete toate analizeze pentru a se confirma diagnosticul si i s-a spus ca trebuie sa faca tratament cu citostatice. Dar, Titu nu mai are timp pentru birocratia romaneasca.

Respira zgomotos, iar orice urma de efort inseamna pentru el o nevoie de aer pe care si-o poate alimenta din ce in ce mai greu. Zi de zi, viata lui se complica, lucruri care inainte i se parea normal sa le faca, acum ii sunt interzise macar preventiv, daca nu pentru ca problemele de sanatate nu-i mai dau voie. Viata lui este amenintata sa se complice pe masura ce plamanii ii vor alimenta creierul cu tot mai putin aer si tot mai greu. Aerul risca sa devina ultimul lucru pe care poate sa-l mai ceara de la viata. Probabil ca un om tanar si puternic ca el nici nu ar avea nevoie de mai mult pentru a implini restul...

"Toata agitatia asta..., nu stiu daca merit eu asa ceva", marturiseste tanarul, usor surprins ca are nevoie de sprijinul celor din jur, uluit de faptul ca lumea face acum caz pentru un adevar pe care el il stie deja de trei ani.

MERITA

"Am fost impresionat de valoarea lui umana. Vrea sa faca foarte multe lucruri. Este un bun pentru societate... Din pacate, pentru el timpul nu are aceeasi bataie ca pentru noi ceilalti" - dr. Dan Mihai Nicolau

AMBITIE

"Nu-mi place sa fiu o leguma. N-am vrut sa stie nimeni pentru ca nu vreau sa fiu compatimit. Mie imi place sa ajut oamenii, nu vreau sa fiu eu ajutat" - Titu Anghel

CV NETERMINAT

Titu Anghel a absolvit Facultatea de Geografie din Cluj si pregateste un doctorat cu titlul "Strategii de reabilitare a reliefului antropic rezultat in urma exploatarilor miniere - studiu de caz, bazinul Motru". Spune ca din experienta lui din Italia a invatat ca toata activitatea noastra, indiferent de domenii, trebuie orientata spre solutii practice. El asta si-a propus sa faca cu viata sa. Si probabil, ca se va angaja intr-o multinationala tocmai pentru a face ceva nou, util si folositor...

PRETUL AERULUI

Cand s-a dus la examenul pentru doctorat, Titu Anghel iesea prima oara din curte spitalului dupa ce se internase. A invatat acolo, cu ajutorul medicilor si a asistentelor, care i-au oferit tot ce au putut pentru a avea conditii. Din cauza emotiilor, ritmul cardiac i-a crescut si Titu a trebuit sa se descurce la proba orala, desi respira foarte greu. Le-a spus profesorilor ca este excesiv de emotiv si ei au avut rabdare. "Stiam ca trebuie sa dau examen. Nu-mi place sa fiu o leguma. N-am vrut sa stie nimeni pentru ca nu vreau sa fiu compatimit. Mie imi place sa ajut oamenii, nu vreau sa fiu eu ajutat", spune Titu, un tanar care la 25 de ani a invatat sa pretuiasca aerul.