A history of violence

Iar morala din film ar trebui sa ne puna pe ganduri: nu o sa invatam nimic din istorie daca suntem atat de idioti, incat uitam ce ni se intampla si repetam propriile greseli.

391. Acesta este numarul actiunilor teroriste din prima jumatate a acestui an, asa cum apare intr-un studiu al SRI.

7.111 victime. 4.732 raniti si 2.379 morti. Importante pagube materiale. E bilantul unei jumatati de an si reflecta o parte din istoria violentei contemporane; sunt cifrele din stirile care anuntau bombe si raniti, stiri pe care le-am uitat, desi ne-au socat cu doar cateva luni in urma.

Nimeni nu isi mai aminteste ca pe 12 iunie Ambasada Slovaciei din Bagdad a fost tinta unui atentat cu masina-capcana sau ca pe 2 iulie un tren de persoane care facea legatura intre localitatile Elazig si Tatvan, din provincia Bingol/Turcia, a fost tinta unui atac cu bomba. Ar trebui sa va reamintiti de atentatul sinucigas din autobuzele si metrourile londoneze, chiar daca nu mai stiti data (07.07.2005), pentru ca a fost intens mediatizat in conditiile in care stirile romanesti au putut sa prezinte si un unghi local din cauza decesului unei conationale de-a noastra.

Specialistii au contabilizat atentatele, le-au clasificat si a rezultat o statistica infricosatoare: au fost dominante atacurile cu masini-capcana (134 cazuri), exploziile de bombe, rachete, grenade (131 cazuri), in comiterea atacurilor folosindu-se armament de diferite categorii si calibre (123 cazuri), dar si teroristi kamikaze (58 cazuri).

Nu va sperie faptul ca noi am uitat toate aceste intamplari, cum am uitat si chipurile, numele si nationalitatea teroristilor sau a victimelor lor?

Acum cateva saptamani revista Time a intervievat un "profesor al mortii" intr-un reportaj care iti datea fiori. "Profesorul" - Abu Qaqa Al Tamini - e unul dintre cei care ii pregateste mental pe teroristii kamikaze pe ultima suta de metri inaintea atentatului, petrece cu ei ultimele zile de viata si le da increderea ducerii la bun sfarsit a misiunii letale. Are, deci, un moral de fier si e bine pregatit sa-i antreneze si pe altii in tot ceea ce inseamna motivare si cu toate acestea recunostea in fata reporterului din Time ca i s-a intamplat sa fie cu adevarat speriat cand fiul sau de 9 ani i-a spus ca vrea sa fie martir. "Imi dai si mie o centura cu explozibil?", ar fi intrebat copilul.

Cum cei mai multi dintre romani nu citesc revista Time si tuturor ne e mai usor sa privim raul prin filtrul cinematografiei, va invit sa mergeti sa vedeti unul dintre cele mai bune filme ale regizorului David Cronemberg.

"A History of violence" este numele filmului si este o poveste despre ce pot sa ascunda oamenii obisnuiti intr-o epoca atat de dominata de violenta si terorism.

Cronemberg spune ca titlul filmului sau are trei semnificatii: 1) atragerea atentiei asupra unei lungi istorii a violentei, 2) uzitarea istorica a cuvantului violenta pentru a descrie disputele si 3) prezenta violentei de-a lungul evolutiei darwiniene, conform careia organismele mai slabe au fost inlocuite de cele mai puternice.

Toate acestea sunt desprinse dintr-o poveste usoara, dar plina de intelesuri contemporane: o familie fericita isi schimba brusc viata pentru ca unul dintre membrii ei pare ca e un criminal periculos, familie in care fiul vrea sa-si copieze tatal si incearca sa-si rezolve si el problemele cu violenta. La fel ca fiul "profesorului mortii" intervievat de Time.

Iar morala din film ar trebui sa ne puna pe ganduri: nu o sa invatam nimic din istorie daca suntem atat de idioti incat uitam ce ni se intampla si repetam propriile greseli.

P.S. O precizare care va pune paie pe foc in disputa dintre Clubul Roman de Presa si Centrul pentru Jurnalism Independent legata de deontologia procedurii celor doua reporterite care au dezvaluit locatia in care putea fi gasit atacatorul de la Scoala Centrala din Bucuresti. Desi l-au intalnit fata in fata pe profesorul de kamikaze, jurnalistii de la Time nu au refuzat sa faca precizari privind locatia intervievatului si a celui care l-a intalnit, apeland la un pseudonim cand au semnat articolul "Aparisim Ghosh".