Anamaria Marinca: "Sunt într-o stare continuă de mirare"

Şi-ar dori, ca noi toţi, să fie iertată de omul iubit în momentele de rătăcire, mărturiseşte că dacă nu ar fi luat calea actoriei s-ar fi îndreptat, probabil, spre muzică şi abia aşteaptă să joace din nou într-un film românesc, poate chiar într-o altă peliculă semnată Cristi Mungiu.

Anamaria Marinca revine în România atunci când profesia îi permite, când nu păşeşte pe co­vorul roşu al vreunui prestigios festival de film pentru a culege lauri, ipostază în care o vedem din ce în ce mai des, aşa cum se va întâmpla şi în această seară, la Bucureşti, unde va lua parte la decernarea Premiilor Gopo.

Anamaria este nominalizată la secţiunea "Cea mai bună actriţă în rol principal" pentru rolul Smarandei din "Boogie", alături de actriţele Meda Victor ("Nunta mută", regia Horaţiu Mălăele) şi Ioana Iacob ("Cocoşul decapitat", Radu Gabrea). Cu siguranţă, omuleţului Gopo nu i-ar sta rău lângă trofeul BAFTA câştigat de Anamaria Marinca în 2005 pentru prestaţia din filmul "Sex Traffic", la fel ca şi celui primit în 2008 pentru performanţa din mult aclamatul "432".

• Anul trecut ai fost aleasă cea mai bu­nă actriţă în rol principal pentru rolul din "432". Anul acesta te regă­seşti prin­tre nominalizaţii la Premiile Gopo cu rolul din "Boogie". Ce înseam­nă această recunoaştere românească pentru un actor care a câştigat un premiu BAFTA şi care a avut parte la Berlinală de critici impresio­nante pentru rolurile din "The Countess" şi "Storm"?

Înseamnă că de data asta voi veni la ceremonia de decernare a premiilor! Nu vreau să pierd legătura cu ţara mea şi sunt nerăbdătoare să joc din nou într-un film românesc.

• "Boogie" vorbeşte despre criza bărba­tului la 30 de ani, dar şi despre căsă­torie, despre instituţia familiei în ziua de azi. Crezi că în locul Smarandei, personajul pe care îl interpretezi în filmul lui Radu Muntean, ai avea puterea să treci peste un moment de rătăcire al bărbatului iubit?

Cu toţii avem momente de rătăcire... Şi eu mi-aş dori să fiu iertată dacă aş face o greşeală. Răspunsul este cu siguranţă DA.

• Ai urmărit prestaţia vreuneia dintre actriţele nominalizate alături de tine la Premiile Gopo? Cum ţi se pare "concurenţa"?

Din păcate, "Nunta mută" şi "Cocoşul decapitat" nu au fost lansate în Anglia, iar eu am fost rar în România anul trecut.

• Cum te-au schimbat şi ce ţi-au adus, ca actor şi ca om, experienţele profesio­nale de care ai avut parte în ultimii ani?

Pai sunt într-o stare continuă de mirare. Nu m-am aşteptat ca lucrurile să ia turnura asta. Şi ca artist, şi ca om sunt produsul întâlnirilor pe care le-am avut. Ar fi foarte trist dacă nu ne-am schimba sau transforma...

• Mai ai răgazul să-ţi aduci aminte de tine, aşa cum erai la începuturi? Cu ce crezi că ar surprinde-o Anamaria de astăzi pe Anamaria de atunci?

Cu câteva riduri. De expresie, bineînţeles...

• Este filmul românesc mai vizibil pe plan internaţional, după reuşitele de care a avut parte în ultimul timp?

Peste tot. Acum câteva zile, la Mons, am avut bucuria să-i înmânez premiul pentru cel mai bun scenariu lui Adrian Sita­ru, pentru "Pescuit sportiv". Filmul lui Radu Jude, "Cea mai feri­cită fată din lume", şi "Katalin Varga", cel produs de Tudor Giurgiu, au fost premiate la Berlin. Iar Cristi Puiu, Radu Mun­tean, Corneliu Porumboiu, Cristian Mun­giu sunt nume foarte cunoscute – şi pre­zente – la toate festivalurile la care am participat.

• Ai jucat alături de actori renumiţi. Te-ai simţit vreodată intimidată de prezenţa lor?

Nu. Emoţionată, da.

• Ai un mentor, în persoana regizorului şi actorului francez Christian Benedetti. Ce admiri la el, ce crezi că ai învăţat de la el?

E un artist cu viziune; suntem permanent în contact şi e unul din prietenii mei cei mai buni. Am călătorit, am făcut spectacole împreună, m-a învăţat să privesc lumea şi profesiunea asta într-un anumit fel şi să nu fac compromisuri. Şi nu m-a lasat să aleg răspunsurile şi căile cele mai uşoare.

• Ce părere ai despre mult promovatele trofee Oscar? Reflectă ele adevărata va­loare a unei pelicule, a unui actor?  

Cred că da, la momentul respectiv. Însă nu reprezintă o garanţie a faptului că filmul sau actorul vor trece de proba de foc a timpului.

• Îţi doreşti să faci film la Hollywood?

Am primit propuneri din America. Dacă vâ referiţi la blockbusters, nu e o zonă de manifestare de care sunt atrasă.
E posibil să fac film acolo, în măsura în care mă va interesa un scenariu – şi interesul va fi reciproc...

• Ce gen de rol ţi-ai dori să mai abordezi?

Nu îmi aleg rolurile în funcţie de gen, ci în funcţie de poveste. Şi de autor. Însă nu am nici un fel de strategie. Cu siguranţă aş mai lucra cu Cristian (n.r. – regizorul Cristian Mungiu).

• Cum îşi priveşte actorul propriile prestaţii în filme? Te priveşti cu un ochi critic sau eşti capabilă să treci peste observaţiile acestea?

Îmi este foarte dificil să mă obiectivez. Încă. Nu mă plac. Însă îmi dau seama dacă filmul în care joc este bun sau nu.

• Ficţiune: dacă ar trebui să renunţi la actorie, spre ce altceva crezi că te-ai îndrepta?

Muzică, probabil. Şi muncă în favoarea comunităţii.

• Care sunt micile plăceri ale vieţii cu care te răsfeţi atunci când ai timp?

Călătoresc.

• Ce te motivează cel mai mult în meseria pe care o faci?

Răspunsul publicului.

• Anul 2008 a fost unul plin pentru tine din punct de vedere profesional. 2009 se anunţă la fel de aglomerat?

Nu am motive să mă grăbesc. Deocamdată singurul proiect precis e colaborarea cu teatrul The Young Vic, în lunile iulie şi august.