Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR)a mai scos o comoară din tezaurul său: un obiect de o valoare istorică şi documentară deosebită “Atlasul geografic şi statistic al României”, întocmit de Dimitrie Papazoglu. Acesta este Exponatul lunii martie. Vernisajul micro-expoziţiei are loc vineri, 22 martie, începând cu ora 12:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei.
Dimitrie Papazoglu este mai cunoscut pentru lucrarea sa “Istoria fondării oraşului Bucureşti, capitala României”, volum publicat în 1891. Dar a fost un spirit enciclopedic. S-a născut în Bucureşti, la 28 martie 1811, “fiul unui comersant de clasa I şi boier de neam din oraşul Slatina”. A slujit vreme de 25 de ani în armata munteană, fiind implicat în diferite acţiuni militare, inclusiv în timpul Revoluţiei de la 1848 sau în stingerea marelui incendiu din Bucureşti din martie 1847.
După ce a ieşit la pensie, şi-a dedicat viaţa pasiunilor sale: a desenat şi a publicat tablouri istorice, chipurile domnitorilor, vederi ale monumentelor vechi ale ţării. Tot el a publicat prima hartă a Principatelor Române Unite. Papazoglu s-a ocupat şi de arheologie.
A fost comisar al Ministerului Instrucţiunii alături de Alexandru Odobescu, Cezar Bolliac şi Alexandru Pantelimon şi a organizat un muzeu în care a expus descoperirile sale. El inspectează 60 de mănăstiri, din diferite judeţe, catalogând obiectele preţioase şi de artă identificate aici, desenând, copiind inscripţii, pe care le-a publicat, în bună parte, cu propriile mijloace.
Lucrarea prezentată de MNIR în microexzpoziţie, a fost publicată în 1864. Cartea cuprindea hărţi detaliate ale celor 32 de districte ale României, informaţii statistice, deosebit de interesante şi de valoroase pentru istoria modernă a ţării noastre.
A dus o muncă extraordinară pentru realizarea hărţilor, pline de detalii, care prezentau: drumurile naţionale şi cele locale, limitele plăţilor, numărul familiilor fiecărei comune, mănăstirile, liniile telegrafice, oficiile poştale, pichetele de grăniceri dunărene şi cele de munte, punctele de trecere peste graniţă, locurile unde au avut loc bătălii, punctele arheologice. Fiecare hartă prezenta: numărul oraşelor districtului, al comunelor, al ocoalelor sau al plăşilor, al staţiilor de telegraf şi al celor poştale, al pichetelor, mănăstirilor, pogoanelor (cultivate şi necultivate), al proprietarilor şi arendaşilor, precum şi populaţia districtului respectiv. Pe hartă sunt marcate: legenda, scara, stema districtului, numele editorului şi gravorului dar şi personalitatea căreia îi era dedicată harta respectivă.
Papazoglu a început realizarea “Atlasului geografic şi statistic al României” în anul 1863, plecând de la ideea că toate cancelariile autorităţilor urbane şi rurale, toate şcolile oraşelor şi comunelor, toate detaşamentele militare să aibă harta ţării, nu numai pe cea generală (pe care o publicase în anul 1859) dar şi pe cea a districtului în care se aflau. Cele 32 de hărţi s-au tipărit în câte 500 de exemplare. Fiecarui district i-au fost repartizate câte 400 de exemplare; s-au oprit câte 100 de exemplare care au fost unite în cadrul atlasului de faţă. Prin urmare, valoarea acestuia este cu atât mai mare cu cât nu s-a realizat decât un număr foarte mic de exemplare.
Maiorul Papazoglu a încetat din viaţă în anul 1892 şi a fost înmormântat la mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti.
Micro-expoziţia este deschisă în perioada 22 martie – 10 aprilie 2013 şi poate fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 9.00 – 17.00.
(PS: informaţiile ne-au fost puse la dispoziţie de Muzeul Naţional de Istorie a României.)