Biblioteca de la Manastirea Antim

De 45 de ani, parintele Grigore Babus este "stapanul" cartilor din Biblioteca Sfantului Sinod, de la Manastirea Antim. Intre toate, Biblia, cartea cartilor, sta la loc de cinste. Alaturi de manuscrise vechi de sute de ani, precum si de multe dintre cartile interzise pe vremea comunistilor.

CARTI. Parintele Grigore Babus, supraveghind "opera" pe care o cladeste de 45 de ani

Arhimandritul Grigore Babus se apropie, cu rabdarea si smerenia cu care te deprind cele sfinte, de varsta de 90 de ani. Asta nu l-a impiedicat sa faca oficiile, sa ne povesteasca neobosit cate si mai cate despre cartile sale dragi, din biblioteca, carti pe care le ingrijeste de 45 de ani si care sunt foarte dragi sufletului sau. "Fiecare cu meseria lui. Eu stau cu cartile de-atat timp. Fireste ca ne-am imprietenit si ne cunoastem foarte bine, de-acum. Fara ele, n-as mai fi eu."

CARTILE IMPORTANTE. Acestea il inconjoara in fiecare clipa pe parintele Babus. "Nu mai am energia din tinerete, ca sa ma plimb dintr-o incapere intr-alta. Asa ca pe cele mai importante le tin aici, cu mine." Una dintre piesele de valoare ale acestei biblioteci este un sul cu Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, scris de mana, in limba slavona, si vechi de sute de ani. Parintele insusi i-a faurit ambalajul de protectie. "Asa o raritate… am vrut sa ma asigur ca e pastrat cum trebuie." Alaturi, un tetraevanghel. Un manuscris gros, din 1535. Tot in slavona. Apoi, parintele Babus se-ndreapta catre o alta carte valoroasa, cu atat mai mult, cu cat e scrisa de un bun prieten al sau, un preot de la Manastirea Cheia din Prahova, unde parintele bibliotecar si-a petrecut anii tineretii, in ucenicie la unchiul sau. E vorba de un acatistier scris intre anii 1955 si 1962. Dar biroul parintelui nu gazduieste doar carti de rugaciuni, ci si… muzica. Pictata pe hartie ingalbenita de vreme, in note muzicale. Muzica psaltica, acorduri vechi, care intonate astazi emana o forta spirituala rara, adunata in buchete, "Buchete muzicale".

DE LA PREOTI ADUNATE. Cele mai multe au fost stranse de parintele Babus, din ’65 incoace. "Dupa cinci ani de puscarie, la care ma condamnasera comunistii, am ajuns aici, ca bibliotecar. Am gasit cartile-nsirate pe jos, in lazi si cutii. Iar prima indicatie pe care am primit-o de la stapanire a fost sa le ascund pe cele interzise, romanesti si straine. Cartile profesorilor nostri, ale intelectualilor valorosi, care trebuiau pusi la zid." Doar ca parintele a ignorat dispozitia si a ordonat cartile in rafturi, langa cele "inofensive". Parintele a continuat sa adune alte si alte volume, in special de pe la familii de preoti. "Uite, am aici o lista cu peste 51 de familii care au donat carti bibliotecii. Atat mi-am adus aminte, dar au fost mai multe." Avea, de altfel, si o retea extinsa de contacte pe la mai toate anticariatele, care il anuntau cum prindeau un titlu deosebit.

POVESTEA LUI EMINESCU. Poetul sta si el, la loc de cinste, la dreapta parintelui Babus, intr-o vitrina special amenajata. N-ai cum sa-l ratezi daca esti in preajma, pentru ca te priveste blajin, dintr-o poza din spatele geamului vitrinei. Nu ne-am putut abtine sa nu ne potolim curiozitatea, cand am zarit, printre volume, "Dulcea mea doamna, Eminul meu iubit". Asa ca l-am intrebat pe parinte daca in biblioteca de la Antim cartea de dragoste e "interzisa"… Parintele, cu un zambet siret si asezat, care nu putea ascunde faptul ca ne citise de mult gandurile, ne destainuie "povestea lui Eminescu": "Aveam un bun prieten, doctor, consilier la o biserica din Bucuresti. Era pasionat de Eminescu, iar eu am fost pur si simplu impresionat cand i-am vazut colectia de manuscrise. Asa ca mi-a vandut-o pentru 5.000 de lei, bani pe care urma sa-i doneze bisericii unde era consilier. Am facut referat si Patriarhul a fost incuviintat pe data. Academia Romana aflase intre timp si i-a oferit 15.000 de lei, numai ca eu platisem deja. A fost norocul meu. Apoi am continuat sa adun tot ce aparea nou al lui Eminescu. Am dus mai departe pasiunea doctorului".

ENORM. Peste 100.000 de titluri umplu rafturile Bibliotecii Sfantului Sinod. Imprastiate in vreo opt camere, fiecare cu rostul ei. Intr-una stau cartile romanesti vechi si foarte vechi, intr-alta cartile de Patrologie, cele care contin operele Sfintilor Parinti, iar in ultima camera stau cartile scrise in limbi straine. La asa o bogatie spirituala era, fireste, nevoie de un mobilier special. Acesta a fost proiectat de un arhitect, prieten al Patriarhului, si executat in atelierele Patriarhiei. Din lemn de stejar, pentru a servi drept locuinta de seama cartilor din Manastirea Antim.

CARTI DE… Teologie, istorie, filozofie. In principal. Stiinte, mai putin. De obicei, cartile acestea sunt consultate de studentii la Teologie, de doctoranzi, nu de alte persoane. "Daca insa cineva doreste sa studieze vreun titlu din biblioteca, e binevenit", ne spune parintele, "dar e sigur c-o sa fie un intelectual, ca probabil nenea Gheorghe de-aia nu mai poate, de cartile din bibilioteca de la Antim".

VALOAREA CARTII. "Pentru omul intelectual, nu poate lipsi cititul. N-ai citit, nu esti om. Daca citesti, esti om de doua ori. E singura preocupare valabila." Asta crede duhovnicul Grigore Babus.

Si-atunci?, il intrebam noi, ce se fac cei mai "saraci cu duhul?". "Pentru asta exista Biserica. Sa duca mai departe invatatura cartii. N-ar trebui sa uitam niciodata ca primele scoli au fost puse pe picioare de propovaduitorii crestinismului…"

RARITATI

Printre exemplarele de o inestimabila valoare adapostite de rafturile bibliotecii de la Manastirea Antim se numara Noul Testament din 1545; Sfanta Scriptura; un manuscris cu rugaciuni al Principesei Maria Ghe. Sturdza, din 1987, ce poarta stampila Patriarhului Iustinian si se afla aici din 1965; "Cazna lui Varlaam", la un loc cu cartile lui Antim Ivireanu; biblii foarte vechi, scrise in limba latina si chiar araba, precum si intreaga enciclopedie Larrouse.