Catre Gogu

Dupa o absenta pe care multi au resimtit-o ca pe o nemeritata penitenta, reclama cu Dorel a revenit, iata, pe micile, dar insetatele noastre televizoare.

Dorel, doamnelor si domnilor, e din nou printre noi! Degeaba vor unii sa-l casapeasca, Dorel va trai vesnic in inimile noastre mici si negre. Infasurat in pansamente pe patul de spital, victima expusa abuzurilor de munca, Dorel devine proba evidenta a unei realitati taioase: fraierul de Dorel e in noi, in toti.

Ce naspa, doamnelor si domnilor! A fost nevoie de o reclama ca sa constientizam un prototip de caracter. Prototipul fraierului, al condamnatului la inocenta (se poate ca acest termen sa joace foarte bine rol de eufemism pentru un termen mai dur - "prostie"). Ce prost e Dorel! Aia freaca menta pe trotuar, joaca table si beau bauturi ametitoare de minte, iar Dorel "roteeeeeeeste si da cu ascutitu’", urmand constiincios indicatii de pe margine.

L-am vazut pe Dorel peste tot in oras. Sunt convinsa ca lucrurile nu stau altfel nici in alte orase. Saptamana trecuta, o mamaie se lupta cu un tarnacop in intersectie la Aviatorilor, iar colegul ei (barbata-su?!?) o strunea de la umbra in timp ce infuleca un sanvis (sic!): "Hai, fa, mai repede ca mi-e foame, ce p... mea te codesti atata?". Mamaia isi cerea iertare in felul ei propriu si incerca sa-l impace pe acest "nea Gogu" al intersectiei Aviatorilor. Ma mir ca inca n-am vazut femei care sa manuiasca aprig picamerul. Astept cu interes ziua in care fundurile zgaltaindu-se, tremurande, suncoase vor tremura la unison cu busturile grele, masive, supuse implacabilei legi a gravitatiei, in timp ce femei de varsta incerta altoiesc asfaltul cu picamerul.

I-ati observat, probabil, privirea suspecta a asistentei care-i lasa pe astia singuri in camera de spital. Stia ea ce stia! Oriunde sunt muncitori exista cel putin un pet de bere sau o sticla de coniac. Sau una de rachiu!

Eu una, n-as vrea un Dorel langa mine! Mi-ar placea mai degraba genul de nesimtit cu basculanta care loveste masinile pe trotuar in incercarea de a-si parca "bolidul". Mi-ar placea sa m-astepte cand ies de la serviciu, in basculanta lui cu afise cu femei goale. Mi-ar placea sa ma duca la teatru cu basculanta lui mare si nespalata. As vrea sa ne pupam salbatic pe sistemul de basculare a benei, sa ma tranteasca pe polarizoarele homopolare tridimensionale total electromagnetice pentru actuatoare si apoi, pe culmile pasiunii, sa ne tavalim printre senzorii de pozitie pentru temperaturi inalte. Gogule, io tot la tine ma gandesc, ba!