Cotcodac!

Vreti sa aveti o zi foarte proasta? Dar o saptamana ingrozitoare? Doriti ca ochii dumneavoastra sa va faca-n cap? Adica sa va faca asa cum ii faceau sarpelui Kaa? Adica asa, asa, asa, asa, asa, asa, asa, asa????????? Va doriti sa fiti nervos toata ziua? Visati la momente terifiante alaturi de cei urati dumneavoastra? Vreti ca toata greata din lume sa se-adune in stomacul dumneavoastra si sa mergeti pe patru carari, incepand chiar cu morbidele dumneavoastra dimineti?

Nimic mai simplu: stati linistiti in fotolii cat mai incomode cu putinta sau, ca sa va fie si mai greu, pe un taburet care se hatana, si priviti-ascultati Revista Presei de la Realitatea TV. In fiecare dimineata! Dar in fiecare dimineata! Dar in fiecare dimineata, ati inteles? Ma, ati inteles? In fiecare dimineata, cu o punctualitate brita-nica! In fiecare dimineata! Nu stiu daca m-ati inteles. In fiecare dimineata! Deci, da? Deci, da? Deci, da?

Mai intai o sa simtiti cum vi se incetoseaza mintea. Pe urma, parca simtiti cum vi se pleaca obrajii inspre podea. Apoi ochii... ochii or sa vi se prefaca in mici si enervante cercuri concentrice-concentrice-concentrice-concentrice si, imediat dupa asta, o sa va simtiti ca o leguma bolnava pe care gospodina nu se-ndura s-o arunce la gunoi. Ati inceput excelent!

Sa continuam acest exercitiu, incercand sa si intelegem ceea ce spune Radu la televizor. Ati reusit? Nu va bucurati! Inseamna ca nu sunteti suficient de leguma, ceea ce presupune reluarea exercitiului. Trebuie s-ajungeti anihilat. Trebuie s-ajungeti cum a ajuns Winston in "1984" - complet depersonalizat.

Daca nu reusiti din prima, nu disperati: Revista Presei de la Realitatea TV se da in fiecare dimineata. Dar in fiecare dimineata! Dar in fiecare dimineata, ati inteles? Nu scapati de Radu asa usor. Radu e peste tot. Radu exista numai si numai pentru ca noi (dumneavoastra, voi insine, ei insele, si toata lumea) sa ne transformam in niste gaini degenerate. Si vom reusi! Vom reusi, fratilor! Credeti-ma! Dupa o jumatate de an de incercari sfasietoare, luni dimineata am reusit: am reusit sa-l ascult, sa-l ascult, sa-l ascult, sa-l ascult cum vorbeste, cum vorbeste, cum vorbeste, cum vorbeste, monoton, monoton, monoton, monoton, monoton si, da, sunt bucuroasa sa va comunic c-am reusit sa ma simt atat o gaina degenerata, cat si o leguma depersonalizata. Am devenit, in sfarsit, Winston.

Pe urma am dat drumu’ la radio si am ascultat frumoasa piesa "termopane, termopane, termopane, termopane, termopane", care nu se mai termina, nu se mai termina, nu se mai termina. Pe urma, am dat drumu’ la calculator si n-am simtit nimic. Fratilor, am reusit! Doamnelor si domnilor, cotcodac!