Creierul de dupA gratii

Stii indemnul ala al lui Proteve, "Gandeste liber"? Stiu ca-l stii, nu se poate sa nu-l stii, trebuie sa-l stii. Te flateaza pe moment, iti zice, mai in gluma, mai in serios, ca tu chiar gandesti. Nu conteaza dac-o faci liber sau neliber. Ideea in sine ca tu gandesti de-adevaratelea te face sa te lasi relaxat "pe ceafa scaunului", cum ar spune poetul, si sa te gandesti la tine ca la un tip cerebral, misto, rational. Cool. Esti un tip cool, care gandeste. In continuare, sa analizam cum vede Proteve treaba cu ganditul. Din indemnul lansat de, nu-i asa, televiziunea din Pache intelegem ca noi, copiii Romaniei, trebuie sa renuntam la obiceiul prost de a gandi intr-un sistem coercitiv. Acuma, intrebarea si rugamintea noastra ar fi ca oricine se simte c-ar gandi, cumva, intr-un sistem coercitiv, sa ridice doua degetele si sa ne spuna cum face, fiindca noi, copiii Romaniei, nu ne-am dat inca seama cum e sa gandesti altfel decat liber, cum e sa vina cineva la tine si sa-ti arate ce si cum ar trebui sa gandesti, cum se face corect actul gandirii.

Ce incearca Proteve sa ne faca sa credem despre noi insine? Ca noi gandim constrans. Daca e sa admitem ca exista asa ceva ca actul gandirii cenzurate. Si ca numai cu Pro putem sa ne gasim libertatea in gandire. Fenomenul pe care ni-l propune Pro e foarte interesant si deopotriva de provocator. Carevasazica se da o masa de manevra alcatuita din imbecili care platesc cablul in fiecare luna ca sa li se spuna ca gandesc constrans (deci stramb - dupa criteriile din Pache). Dupa aceea se intervine cu solutia salvatoare: noi, intelectualii din Pache, ii vindem clientului nostru nu una, ci doua iluzii: iluzia ca rationeaza (ce bine!) si iluzia c-o face constrans (ce prost!). Dupa aceea intervenim noi ca niste supermeni si-i spunem ca la noi, daca apasa pe butonul nostru, ei bine, la noi gandirea lui rupe barierele si poc, se-apuca si zboara libera. Efectul este ca tampitul nostru telespectator ne va lua de eroi pentru ca l-am salvat, l-am salvat, ah, l-am salvat de la gandirea constransa la care-l condamna Cartoon Network! Numai cu noi telespectatorul poate gandi liber, ce "usuratate a fiintei" trebuie ca l-a cuprins pe telespectatorul nostru atat de prost, altfel, si care, brusc, ar capata un fel de constiinta de casta, sentimentul ca ar apartine unei organizatii de oameni liberi. Si destepti, pe deasupra. De unde - un explicabil complex de superioritate. De unde - un sindrom al unei vanitati uriase. Sau cel putin al unei vanitati de tipul Cocosila: "Hai noroc, Moromete! Pe restu’ nu-i salut, ca ie prosti".