Evul Mediu strans in trei zile de show

Daca n-ar fi festivalul initiat acum 15 ani de regizoarea Catalina Buzoianu, Sighisoara s-ar remarca prin doua atribute: parfumul de burg medieval si orasul in a carui gara nu exista linia 3.

In sensul ca nu-s doar doua linii, ci de la linia 2 se sare direct la linia 4!!! Si nimeni nu stie sa explice de ce… In orasul in care zice-se ca in anul 1431 s-a nascut Vlad Tepes (exista, spre aducere-aminte, Casa Vlad Dracu) se intampla in fiecare an, la sfarsit de iulie, Festivalul Sighisoara Medievala. Obiectivele turistice unice, efectul iminent de intoarcere in timp, strazile pavate cu piatra de rau, spectacolul vechii cetati si programele culturale atrag an de an turisti de toate categoriile. Romani, straini, iubitori de cultura, comercianti de kitsch-uri sau arta adevarata, oameni cu foarte multi bani, cersetori agresivi si inventivi, rockeri intunecati, punkisti colorati, hipioti, pusti, maturi trecuti de prima tinerete si multi alti curiosi…

BALCI MODERN. Ca sa vezi toate astea timp de trei zile si trei nopti (ca-n povesti!), dar mai ales ca sa poti pendula de la o piata la alta prin Cetate, acolo unde au loc reprezentatiile, trebuie intai sa ai unde sta. Ofertele de cazare sunt si ele in pas cu puhoiul de vizitatori: de la 100.000 de lei patul in cosmelii din afara orasului, cu frigider si scanduri pline de gandaci, pana la 60 euro camera intr-un hotel cochet din Cetate, in imediata apropiere a scenelor in aer liber. Si carciumile si-au adaptat listele de bucate si preturile pe perioada festivalului. Adica toate-s mai scumpe. Mireasma de mici si hamsii iti patrunde si-n suflet si te usureaza de cateva zeci de mii, daca-ti ploua-n gura. Asta nu inseamna ca ramai nemancat daca ai doar 10.000 in buzunar. La pretul asta poti manca una bucata porumb fiert sau mar glazurat, un cornet cu floricele sau vata de zahar roz. Daca averea trece de 10.000 se cheama ca ai bani si deci ti-e permis accesul in Cetate. Pentru ca biletul pentru libera trecere dincolo de cerberii de la portile Cetatii atata costa: 10.000. Sa zicem ca ai intrat deja, vrei sa ramai acolo, dar nu mai ai bani. Romanul, inventiv din fire, vinde si cumpara orice. Body painting si codite impletite cu ate colorate 15.000-20.000. Portrete la minut. Mai jalnici sau mai talentati, unii canta la chitara, la vioara sau din gura. Cat vrei (si daca vrei), atata dai. Cetatenii turmentati. Tot asa, hainele purtate pe perioada festivalului au ajuns o marfa. Pentru 5.000, unii iti ofereau o gura din bautura lor. Altii pretindeau suma asta doar daca citeai ce-au scris ei pe pancarte. Culmea "comertului" au fost anunturile de genul: "De ce sa mint?… Vreau sa beau o bere!", "Cutia milei. Garantam ca fondurile vor ajunge direct in buzunarele noastre". Iar a tupeului, baieti si fete care veneau pe la mese, iti insfacau paharul de pe masa, dadeau pe gat orice gaseau si te intrebau apoi daca pot sa ia si ei o inghititura… Desi consumul de alcool a fost interzis la Festival, nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata atatia beti pe metrul patrat. Mi-am zis ca-i totusi un lucru bun, daca dorm sub cerul liber, cu sau fara saci de dormit si se incalzesc in felul asta, de dragul de a vedea niste spectacole la care altminteri n-ar fi avut acces. Gratis. Dar nu i-am zarit printre spectatorii avizi de cultura…

CULTURA CETATII. Ploaia n-a iertat pe nimeni. Cadea parca in ciuda tuturor. A organizatorilor, care si asa s-au pregatit contra cronometru doar o luna. A fidelilor spectatori, care se incapatanau sa ramana in picioare pana la finele reprezentatiilor. A mahmurilor, care beau licori ieftine si se adaposteau sub celebra scara acoperita, construita in 1642. A bogatanilor, veniti sa-si etaleze motoarele si imbracamintea de piele neagra ultimul racnet. Stop! A fost spectacolul viermuit al secolului XXI. Suntem aici totusi pentru atmosfera Evului Mediu si spiritul unor vremuri de-altadata. Perfect. Ordinul Cavalerilor de Medias. Ordinul Cavalerilor Cetatii Rosii. Ordinul Cavalerilor de Sibiu. Ordinul Cavalerilor Lup. Cu torte arzande, se intrec in lupta dreapta pentru cucerirea Cetatii si castigarea inimilor domnitelor… Trupa de teatru "Ordinul Fratelui Lucian" din Targu-Mures prezinta piesele "Sotul pacalit", "Pretioasele" si "Sotia carciumarului". Ploua mocaneste. Pe domnita Ada Milea n-o sperie stropii si da un show de la care nimeni nu s-a dat plecat. Nici promotia 2004 a cavalerului Adrian Pintea nu s-a lasat mai prejos: "Badaranii" lui Carlo Goldoni au fost prezenti pe scena. Ploua tare si-s spectatori la greu. Regele si regina neincoronati au fost regizorul Victor Ioan Frunza si scenografa Adriana Grand. Publicul a decis. La sfarsitul teatrului de marionete pentru copii, ploaia torentiala s-a amestecat cu lacrimile de emotie si bucurie de pe obrajii celor siderati de spectacolul-bijuterie la care tocmai asistasera. Spectatorii - cata frunza (sic!), cata iarba - apreciaza, se vede, in orice conditii un spectacol realizat cu daruire, migala si dragoste.

Cetatea a fost cucerita prin cel mai eficient asediu: cel cultural. Bugetul alocat festivalului a fost de 140.000 euro. E mult, e putin? Si in ce anume se masoara reusita? In numarul turistilor? Al artistilor? Al fortei emotiilor? Al amintirilor comparate?