Florărese interbelice

O inedită expoziţie de pictură, fotografie şi fotoreportaj, intitulată „Între timp – flori şi florărese în Bucureşti”, a avut loc în sala Foaier a Muzeului Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti.
Expoziţia şi-a propus o călătorie „Între timp” prin intermediul imaginilor, începând cu cele de arhivă, din anii ’20. O paralelă între trecut şi prezent, între Bucureştiul interbelic şi cel contemporan, între florăresele de altădată şi cele de acum, între atmosfera pieţei de flori din Bucureştii Vechi şi ceea ce se întâmplă acum.

Legendă
Meseria de florăreasă a îmbătrânit o dată cu lumea, e veche de secole şi încă aduce pâinea pe masa celor care o practică. În Bucureştiul altor vremuri, florăresele erau femei sărace, cu bătătura plină de copii. Florile le ajutau să supravieţuiască. Azi s-au modernizat, nu mai umblă de colo-colo, desculţe, târând coşul doldora de crizanteme, crini sau lalele, în căutarea unui vad mai bun. Bunicile, stră-stră-bunicile lor, tot cu meseria asta şi-au crescut copiii. Au „făcut” războaie, au rezistat epidemiilor, au simţit ploile-n piept. Florile au rămas aceleaşi şi atunci şi acum. Doar preţul diferă...

O expoziţie unitară ca idee, cu lucrări care au un aer de familie, cu imagini care au încercat să ajungă într-un spaţiu temporal comun, venind dinspre trecut spre prezent, şi invers. Ajungând până la urmă la o perspectivă artistică reîmprospătată. Artiştii Mirela Trăistaru, Lucian Muntean şi Justinian Scărlăţescu au prezentat toate acestea prin intermediul picturii, fotografiei şi al reportajului. Fotoreportajul realizat multimedia a descris comerţul cu flori provenite din Olanda, în România, preluarea lor de către vânzătorii en-gros şi apoi vânzarea în piaţa de flori din Bucureşti.

„În tinereţea mea, florăresele stăteau în piaţa de flori din spatele Hanului lui Manuc, unde era o atmosferă foarte animată şi co­lorată. Este interesant că în România mai găsim florărese veritabile, la colţ de stradă şi în pieţe faţă de oraşele europene, unde florile se vând exclusiv în florărie”, a spus academicianul Cons­tantin Bălăceanu-Stolnici, invitat special la vernisaj. 

Cromatism
Expoziţia a adus în atenţie o pro­ble­mă...antropologică: la noi, de pildă, instituţia florilor a fost monopolizată, după perioada fanariotă, de etnia rromilor, „ataşamentul” lor pentru frumuseţea florilor fiind caracterizat de specialişti ca fiind bazat pe arhetipuri geometrice şi cromatice care vin de departe.

„În copilăria mea, pe străzile principale admiram cromatismul florilor combinat cu un cromatism vestimentar al florăreselor mult mai accentuat decât cel pe care-l vedem astăzi. Îmi amintesc, de asemenea, că în spatele Hanului lui Manuc se aflau pe atunci şi o fântână, şi o cafenea de pe vremea fanariotă... Acolo erau îngrămădite florăresele ca într-un tablou de Catargiu. La fel, în piaţa «Brătianu», pe locul actualului TNB, unde se mai desfăşurau şi spectacole tranzitorii de acrobaţie şi de circ. Expoziţia de faţă mă trimite ca o maşină a timpului în tinereţea mea, când Bucureştiul era cu totul altfel”, şi-a amintit cu nostalgie Constantin Bălăceanu Stolnici.