Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zac. Pentru ca-mi suna apa in cap. Pic, pic. Am o gaura in cap. Sau poate ca nu mai am cap deloc. Am doar o gaura in locul lui. Si o palnie prin care noroiul din cer imi ploua in gat. Inghit pacatele celeste si am renuntat sa mai respir. Ma-ncurca. Odinioara ma trezeam plin de apa, sufocat de spaima ca nu voi mai avea aer. Ce minciuna si aerul asta. Te umfli vital cu nimic si apoi il dai afara, doar ca s-o iei de la inceput. Absurd. Ca si viata mea de altfel. Traita intre inspir si expir. Cu spaime si angoase pe care incerc sa le pacalesc jucand de-a v-ati ascunselea, dar ele se fac ca nu pricep si joaca leapsa. Fug cat pot si degeaba. Raman fara aer si ele ma prind. Iar mi-am luat leapsa. Am obosit ingrozitor. Cica speranta moare ultima. Perfect. Atunci sa se dea la o parte. Solicit prioritate. Partieeee!!! Nu se poate. Mi se spune sa lupt. Cu cine sa lupt? Cu mine insumi? Si chiar daca o sa castig, nu voi ramane cel care a pierdut? Respira un pic, poate-ti revii! Auzi, dar daca pot sa ma lupt cu mine, sa ma despart de mine nu se poate? Asta nu. Ramaneti impreuna pana cand moartea va va desparti. Ha, ha, sunt victima conjugala a unui mariaj pervers la care n-am zis da. M-am saturat pana peste cap. Cel pe care l-am pierdut mai devreme, cand a inceput sa ploua. Ce bine! Acum mestec mocirla cu voluptate de canibal (parca eram facuti din lut) si ma gandesc ca nu mai vreau sa ma ridic. Dumnezeu a inceput numaratoarea pana la zece. Voi pierde si meciul asta. Ultimul, sper. Oasele imbibate se macina incet. Poate pocnesc daca incerc sa ma ridic. N-as suporta zgomotul. Raman jos. Oi fi cu fata in sus sau nu? Nu-i nici o diferenta. Culoarea e aceeasi. Daca cerul poate fi pamantiu, atunci si pamantul poate fi ceresc? Ce ineptie! Semn ca inca mai lupt, in ciuda capitularii mele. Inauntru ceva inca se mai misca, urmandu-si propriul curs. Atunci sa se miste mai repede - zic. La revedere, drum bun, esti veriga cea mai slaba. Lasa-ma in pace. Mai devreme am incercat sa-mi arunc inima cat colo. Capul fusese deja rezolvat. Dar nu mai am maini. Carnea puhava se crapa si cade, eliberand mazga din mine. Zoaiele imi spala carnea de pe oase. Ea ma cam tinea prizonier pe aici, prin imprejurimi. Or fi iesit zeii la cumparaturi? Tacamuri de om doreste cineva?
Citește pe Antena3.ro
