Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Publicaţia Le Monde aduce un omagiu cinematografiei româneşti, reprezentată la Cannes (13 - 24 mai) de filmele "Amintiri din Epoca de Aur", "Poliţist, adjectiv" şi "Cea mai fericită fată din lume", în articolul "Avangarda românească rezumă 30 de ani de tragedie naţională în trei filme amuzante", scrie Mediafax.
"Festivalul de la Cannes are un rol important în ceea ce priveşte descoperirea şi recunoaşterea cinematografiei române tinere, una dintre industriile de film emergente cele mai savuroase ale momentului", notează Le Monde."A curs deja destulă cerneală pentru a mai fi nevoie să redefinim spiritul acestei cinematografii. Cocteilul care a făcut posibilă o asemenea cinematografie este acesta: un mare fond de Ionescu, deasupra căruia este ras Cioran, cu puţin Tzara presărat deasupra. Şi un astfel de cocteil are gustul pronunţat al absurdului metafizic, al umorului negru şi al iredentismului politic, un spirit care farmecă prin amestecul de istorie şi insolenţă, atitudine cultivată de cinematografia cehească în anii '60", adaugă prestigiosul cotidian francez.
"Întoarcerea pe Croazetă a acestor filosofi ai bizarului aduce un suflu nou, o fantezie insolită peste torentul otrăvit de angoasă şi hemoglobină care se revarsă pe ecranele de la Cannes", mai scrie Le Monde.
Mungiu, care a realizat, potrivit Le Monde, cel mai grav film al generaţiei sale ("4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", recompensat cu Palme d'Or, n.r.), s-a întors pe Croazetă împreună cu câţiva prieteni pentru "Amintiri din Epoca de Aur", pe care l-a descris astfel: "Acest film este realizat în stilul filmelor italiene din anii '60-'70, populare, directe şi amuzante. Încerc să regăsesc sufletul popular al cinematografiei".
Potrivit Le Monde, "Amintiri din Epoca de Aur" a făcut publicul străin să înţeleagă mai bine rolul umorului "care a ajutat un popor îmbibat de suprarealismul totalitar să supravieţuiască".
"Oare această tentaţie a dispărut din România, odată cu eliberarea de sub dictatură? Ar trebui să ne îndoim de acest lucru, privind cel de-al doilea lungmetraj al lui "Corneliu Porumboiu, «Poliţist, adjectiv». Pelicula prezintă un poliţist care află de reţeaua unor tineri care ar putea fuma marijuana. Ancheta, derizorie de altfel, mobilizează toate resursele unei birocraţii depăşite şi inepte, care pare că a conservat intacte reflexele din perioada comunismului. Sub semnul absurdului, «Poliţist, adjectiv» face o savuroasă analiză semantică a limbii de lemn din textele de lege. Într-un final extraordinar, poliţistul onest şi superiorul său ierarhic se contrazic asupra a ceea ce înseamnă «conştiinţa morală»", mai scrie Le Monde.
"Dacă personajele din acest film par a fi, cum a subliniat şi autorul, «în tranziţie între vechea şi noua societate românească», noua societate românească este prezentată în filmul lui Radu Jude, «Cea mai fericită fată din lume»", potrivit cotidianului francez.
Dacă filmele lui Mungiu şi Porumboiu rulează la Cannes în secţiunea Un Certain Regard, pelicula "Cea mai fericită fată din lume" a fost inclusă într-o secţiune paralelă a festivalului, Association du Cinéma Indépendant pour sa Diffusion (ACID). "Cea mai fericită fată din lume" este prezentat de Le Monde ca fiind o producţie remarcabilă. "Filmarea clipului promoţional, care devine un infern, şi sordida dispută între tânără (Delia, n.r.) şi părinţii săi, care vor să vândă maşina câştigată de ea la o promoţie, ocupă tot filmul, o glumă picantă despre publicitate", apreciază Le Monde.
"Treizeci de ani de istorie românească atroce au defilat la Cannes în trei filme care au delicioasa politeţe de a ne invita să râdem", încheie Le Monde. (V.A.)
