Oscarul fraierilor

Noi, romanii, suntem niste fraieri. Ne vaicarim toata ziua pentru mii de lucruri si suferim si pentru ce doare, dar si pentru prostia, ignoranta, invidia si delasarea noastra. Si nu mai avem timp sa ne descoperim eroii. Spre exemplu, zilele astea ne vom uita la ceremonia de decernare a Premiilor Oscar. Ca de fiecare data, ne vor curge balele dupa luxul, carisma, puterea si banii care sunt livrati la pachet, via televizor, o data cu statueta aurita.

Duduitele in cautare de celebritate vor visa cum ar fi fost daca si ele ar fi stat pe unul dintre acele fotolii capitonate. Domnii - pentru care actritele frumoase sunt un trofeu din categoria cel mai tare ceas, cea mai misto masina, cea mai buna femeie alaturi - vor compara castigatoarele cu "recolta" personala a ultimilor ani si, daca vor fi impresionati, s-ar putea sa scoata din buzunar niste bani, fie pentru o rochie de seara, fie pentru "sponsorizarea" unei opere in care sa debuteze "recolta" momentului.

Actorii si actritele, cu patalama de scoala superioara si salariu bugetar cam cat o masa la un restaurant de lux, isi vor aduce aminte inca o data cate vise si sperante aveau cand s-au prezentat la Institut. Probabil ca habar nu mai au de cate ori au facut si au desfacut in minte un posibil discurs in eventualitatea castigarii Oscarului.

Cinefilii vor paria pe filmele, actorii, regizorii si operatorii care i-au impresionat si vor pufni ironici ("Hollywoodul asta, n-are deloc gust!") cand nu va fi castigat pelicula preferata. Iar restul, marea masa, se va uita la tv ca la Ciao, Darwin! si va rosti din cand in cand: "Da’ ce actori buni aveam noi candva, eheeeii?!".

Prea putini vor avea curajul sa admita ca suntem niste fraieri, cu totii. Prea putini vor remarca subiectele filmelor nominalizate anul asta. Si mai putini isi vor da seama ca avem si noi, sub nasul ridicat prea sus ca sa mai observam ce e pe asfalt, povesti similare.

MILLION DOLLAR BABY. O tanara saraca vrea sa-si depaseasca conditia si sa gaseasca pe cineva care sa aiba incredere in reusita ei. Si invata sa boxeze. Hillary Swank e nominalizata la Oscar pentru rol, iar filmul mai are o multime de alte sanse sa ia statueta.

Dar Leonard Doroftei al nostru ce are?! N-a fost el suficient de sarac, n-a ajuns el suficient de departe? N-a vrut el sa compenseze faptul ca n-a facut prea multa scoala, dandu-si ultima suflare in ring?! Nu e el un erou pentru romani?!

AVIATORUL. Un barbat frumos, orfan de tanar, ipohondru, iubit de frumusetile de la Hollywood, revolutioneaza cinematografia. Film cu 11 sanse de a castiga o statueta maine noapte.

Ati auzit de Camil Petrescu?! Era si el ipohondru, era si el iubit de frumoasele vremii (Leni Caler si Cella Serghi sunt exemple bune), a fost si el orfan de tanar. Si a revolutionat literatura noastra cu cele mai frumoase descrieri de dragoste si de razboi.

RAY. Povestea lui Ray Charles, chintesenta luptelor, a suferintelor si a intunericului, dar si a unor stiluri muzicale multiple - jazz, rythm & blues, rock’and roll, gospel, country & western.

L-ati vazut pe Johnny Raducanu la Tuca Show?! Chiar daca nu i-ati ascultat niciodata muzica (desi mi-e greu sa cred ca nu), sigur v-a vrajit in ora aceea de emisie. A cantat cu vorbele, direct pe corzile sufletului, in ritmuri amestecate, de la jazz la muzica tiganeasca asezata in partituri de swing. Ritmuri geniale prin simplitatea si sinceritatea lor. Johnny Raducanu ar putea deveni, de ce nu, erou de film?!

Am avut si noi subiectele sub nas, dar nu le-am transformat in filme. Nu pentru ca n-am avut bani, n-am avut regizori sau actori care sa le dea chip pe ecran si sa se ridice la nivelul vietilor reale. Ci pentru ca n-am invatat inca sa ii privim pe "ai nostri" drept eroi. Asa ca ne vom uita la filmele americane curgandu-ne balele de invidie si vom continua sa ne imaginam cum ar fi daca am primi si noi, romanii, un Oscar. Din pacate, nu s-a creat inca sectiunea "Oscarul fraierilor".