Romanul "Cel mai iubit dintre pământeni", de Marin Preda, s-a bucurat de un imens succes încă de la prima sa editare, în 1980, la Editura Cartea Românească.
La vremea aceea, tirajul a fost de 30.000 de exemplare. În seria Biblioteca pentru toţi, primul volum al romanului a fost editat în 150.000 de exemplare, care s-au epuizat din zorii zilei de 18 martie. Criticul literar Geta Dimisianu, o apropiată a scriitorului, redactor al editurii Cartea Românească, la vremea aceea, povesteşte amănunte inedite despre autor şi naşterea acestui roman de căpătâi al literaturii noastre.
- JN: Ce vă amintiţi în legătură cu primul tiraj al romanului?
- JN: Dar de unde i se trăgea?
- JN: Dar de ce s-a dus vorba că ar fi vorba despre Ceauşescu?
Dar vreau să vă mai povestesc ceva. Cu zece zile, poate două săptămâni înainte de a muri, eu m-am dus la el să-mi semneze un manuscris. Şi în ziua aceea Preda avea întâlnire cu studenţii de la Facultatea de Litere şi de la Filosofie. Am intrat la el în birou şi am văzut că era foarte trist. Şi când era trist se îmbrăca cu un pulover pe care cred că-l avea de prin anii '60 şi eu îi spuneam tot timpul "Domnule Preda, dar aruncaţi puloverul ăsta" şi el îmi răspundea "dar de ce, doamna Dimisianu că este un pulover foarte frumos?". Era un pullover împletit din aţă albastră şi aţă albă. Şi îl avea şi în ziua aia. Am intrat, a ridicat ochii spre mine (puţină lume ştie că Preda avea nişte ochi verzi foarte frumoşi, dar nu-şi dădea seama, din cauza ochelarilor cu dioptrii foarte mari), i-am spus că trebuie să-mi semneze manuscrisul şi văzându-l aşa de căzut în el şi amărât, am simţit nevoia să fac conversaţie şi am zis: "astăzi aveţi întâlnire cu studenţii ...". S-a ridicat şi a zis "nici nu ştii ce mă enervează întâlnirea asta". "Dar de ce, domnule Preda, o să fie foarte interesant, sunt tineri, vedeţi ce cred ei, i-am spus eu. Şi atunci el a replicat "Ce să înţeleagă, doamna Dimisianu, când ei sunt atât de tineri, cum se degradează o iubire?". Mi s-a părut absolut extraodinar şi cred că este o frază definitorie pentru acest roman. Pentru că de fapt asta este tema lui, dincolo de toate întâmplările acestui roman: cum se degradează o iubire.
- JN: Alexandru Preda, unul dintre fiii scriitorului, povestea că îşi aduce aminte că circulau pe vremea aceea copii xerox ale cărţii.
- JN: Cam la cât timp după primul tiraj au început reeditările?
- JN: Cum a aflat lumea? Cum de s-a vândut atât de repede?
- JN: Vă mai amintiţi reacţia lui de la epuizarea tirajului?
- JN: Invidii a stârnit?
- JN: Cineva povestea că s-a dus la librărie şi a vrut să cumpere, atunci, imediat după ce a apărut, "Cel mai iubit dintre pământeni". Şi vânzătoarea i-a spus că nu-i dă cartea decât la pachet cu "Omagiu". Şi a cumpărat aşa, la pachet.
Şi-mi aduc aminte acum de altă chestie. În martie, Preda a fost ales deputat. Şi noi ne amuzam foarte tare, pentru că mereu îl împingeam înainte să ceară şi pentru editură nişte lucruri. Şi Ceauşescu a dat atunci un fel de mic zaiafet. A fost şi Preda invitat şi l-am întrebat "Aţi zis, domnu' Preda, şi de editură?". "Ce să spun, doamna Dimisianu, că era cârnatu' mare de oameni în spatele meu!?". Fac o paranteză: Ceauşescu avea pentru el o imensă slăbiciune. A venit o delegaţie de englezi, şi i-au spus lui Ceauşescu: "Ştiţi că am publicat un scriitor de al dvs, Liviu Rebreanu", şi Ceauşescu a răspuns: "Să ştiţi că avem şi acum un Liviu Rebreanu, un scriitor la fel de mare". Şi Ceauşescu, şi Preda erau ţărani şi aveau un gen de a fi timizi, fiecare în felul lui. Aşa, şi revenind la întâlnirea cu Ceauşescu, Preda stătea aşa cu capul în jos şi când s-a apropiat Ceauşescu de el, a vrut să treacă mai departe şi Ceauşescu, cu paharul întins către el a zis: "Ce mai faci?", şi Preda i-a răspuns: "Mulţumesc, bine". Şi, povestea el, "mi-am dat seama că i-am spus prea puţin. Şi am ridicat capul şi am zis "Mi-a apărut şi mie o carte". Şi ăla a zis: "Am auzit". Am râs, mi s-a părut absolut formidabil acest dialog. Ăla ştia tot ce mişcă în România şi Preda îi spunea că i-a apărut o carte...
Citește pe Antena3.ro