Toate pânzele sus –din prietenie, până la marginea lumii

Dacă filmul lui Mircea Mureşan "Toate pânzele sus!" s-a bucurat de la început de succes, nu acelaşi traseu l-a avut şi cartea cu titlul omonim scrisă de Radu Tudoran. La fel ca orice creaţie literară a vremurilor, trebuia să treacă de două ori prin furcile caudine ale cenzurii pentru a ajunge la public.

Cu atât mai mult cu cât scriitorul era deja la acea vreme în ochii confraţilor un paria al literaturii. În 1954, literatura ca şi lumea aparţinea oamenilor fericiţi, care trăiau, luptau şi mureau deopotrivă pentru triumful celei mai bune lumi posibile. Lumea socialistă. Eroii care mureau sufocaţi în absenţa unor idealuri nu aveau ce căuta aici.

De aceea poate, în aceste "năvoade" întinse de doctrina realismului socialist au "naufragiat" deopotrivă atât scriitori care nu au înţeles că trebuie să fie fericiţi, cât şi personajele lor. Care se născuseră de la început sub o zodie străină.   


EXILAT, NAUFRAGIAT...
Radu Tudoran este unul dintre cei care "naufragiază" în aceste ape tulburi cu romanul "Un port la răsărit". Este declarat "mort" la 23 august 1944 şi pus alături de Brătescu Voineşti pe o listă neagră a scriitorilor interzişi. Şi cu toate acestea se încăpăţânează să viseze la spaţii deschise şi la caractere excepţionale care transced spaţiul.

"Toate pânzele sus" este deopotrivă cartea care îl scoate pe autor din exilul scriitoricesc impus de cenzura timpului. Dar şi parte a unui fenomen literar care începuse cu un an mai devreme, în 1953, cu "Bietul Ioanide" de G. Călinescu. "Toate pânzele sus", alături de "Moromeţii" de Marin Preda, alături de "Groapa" lui Eugen Barbu şi "Bijuterii de familie" a lui Petre Dumitriu sparg canoanele literaturii realist socialiste, făcând notă aparte până în 1989", îşi aminteşte criticul lite­rar Valeriu Râpeanu.
În 1954, cartea "Toate pânzele sus" nu este primită cu urale. Prima ediţie se tipăreşte în doar o mie de exemplare la Editura Tineretului. Puternicii timpului gândeau că va fi doar un alt text peste care se va aşterne praful uitării. Dar surprinzător, cartea devine un best-seller, iar tineretul se recunoaşte în opera lui Radu Tudoran. Scriitorul devine totuna cu romanul, iar generaţii întregi cresc cu această carte. Motivul? Eroii lui Tudoran vin cu o altă perspectivă a lumii. Sunt oamenii eliberaţi de constrângeri. Sunt marii bărbaţi care au experienţa înaltului şi caută lumi mai bune. Sunt cei care din prietenie mergeau până la marginea pământului. Iar asta într-o perioadă când în literatură era dat ca exemplu Pavel Morozov care îşi trădează familia autorităţilor.

Cititorii se reîntâlneau cu un scriitor profesionist după atâţia ani de la inter­zicerea lui. Era omul care atunci când venea cu un manuscris la editură, îşi ruga editorul să citească textul şi din perspectiva unui cititor. Voia să ştie unde acesta oboseşte, care sunt pasajele de text care ar putea fi îmbunătăţite pentru a nu-l plictisi pe cel care îl citeşte. Nu-i era indiferent ceea ce scria şi lua aminte la ceea ce îi spuneau oamenii simpli de pe stradă care îl opreau să-i vorbească despre romanele sale. De la o ediţie la alta, povesteşte criticul, recitea cărţile să vadă dacă mai poate îmbunătăţi cumva textul.

"La 45 de ani de la prima sa carte, încă mai avea emoţia scriitorului debutant", îşi aminteşte criticul literar. "Avea emoţia întâlnirii cu noua generaţie. Şi era cuprins mereu de neliniştea că poate cărţile lui nu mai sunt pe placul cititorilor. Succesul nu îl stricase deloc."


A TRĂIT DOAR CA SĂ SCRIE
Scriitorul avea de aceea poate un stil de viaţă spartan. Se retrăgea pentru perioade lungi la vila lui de la Snagov şi scria concentrat până la trei variante pentru romanele sale. Pe care pe urmă le verifica din nou. "Eforturile sale au fost răsplătite pe deplin de cititorii săi, care veneau cu sutele la întâlnirile cu scriitorul. Rar puteai să vezi în aceea perioadă un asemenea entuziasm", îşi aminteşte Valeriu Râpeanu. "Oamenii veneau să stea câteva ore în picioare ca să-l vadă şi să-l audă pe scriitorul Radu Tudoran. Iar acesta a trăit doar ca să scrie", mai spune criticul. Nu a avut funcţii oficiale şi nici nu a cerut, deşi statutul la care a ajuns, i-ar fi permis poate asta. Iar toate loviturile vieţii le-a primit în tăcere. Dacă se plângea, nu ar fi fost în firea lui. Era un om discret, care nu a vorbit pe nimeni de rău şi nu a luat parte la disputele lite­rare dintre scriitori.

Oamenii de excepţie imaginaţi de scriitor în cărţile sale, sunt cei la care se va întoarce la bătrâneţe fie şi nostalgic, fratele său, Geo Bogza. Unul activist şi refuzând cu încăpăţânare divagaţia celălalt autor de literatură abundentă. Uniţi însă prin ceva mai mult decât legături de sânge. Iubirea pentru universuri şi eroi excepţionali. "În cea mai îndepărtată tinereţe, mă interesau în primul rând oamenii de acţiune, mai ales descoperitorii de lumi noi, acei faimoşi navigatori care porneau spre necunoscut şi se întorceau cu veşti şi povestiri fantastice" - Geo Bogza.
SCURTĂ ÎNTÂLNIRE CU AUTORUL
Cartea lui Radu Tudoran, "Toate pânzele sus" a fost baza serialului tv şi face parte din familia cărţilor minunate peste care timpul trece fără să le atingă. Serialul a câştigat zeci de mii de spectatori. Regizorul Mircea Mureşan şi-a alcătuit un echipaj pentru expediţia sa, dar nu spre cea spre Ţara de Foc, ci spre o ţară numită sufletul spectatorului... Spre acea ţară s-a aventurat cu toate pânzele sus, iar printre cei care au făcut parte din distribuţie nu a lipsit figura unui pierde vară simpatic precum Haralamb, interpretat de un actor cunoscut pentru ve­lei­tăţile artistice, George Paul Avram.

"Haralamb, văr cu Ie­remia, flăcău de 25 de ani, nu prea înalt, dar nici scund, cu umeri largi, cu trupul subţire şi mlădiu, călcând apăsat şi to­tuşi uşor, ca jivinele sprintene din păduri, cu părul negru şi ochii verzi, îndemânatic, vrednic şi isteţ", aşa era descris de scriitorul Radu Tudoran personajul Haralamb. Iată ce-şi amin­­teşte George Paul Avram despre întâlnirea cu autorul binecunoscutului roman. "Mergeam prin Cişmigiu într-o di­mineaţă şi din sens invers, pe aleea unde sunt coloanele acelea superbe, cine îmi apare în faţă? Chiar autorul cărţii, Radu Tudoran. «Ce mai faceţi, maestre?», l-am întrebat. Iar el mi-a strâns mâna şi mi-a spus: «Domne, te felicit, eşti cel mai bun în rol. Eşti Haralamb aşa cum l-am gândit eu». Nu m-am aş­teptat, sincer să fiu, să mă întâlnesc cu el, cu atât mai mult să îmi spună aceste cuvinte" a menţionat George Paul Avram. (Loreta Popa)