Vîsoţki în română

Pe scena Operetei a avut loc, joi seară, premiera spectacolului-concert "Odiseea Vîsoţki", produs de Asociaţia Culturală "OpenArt" şi Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian".

Este un omagiu adus de regizorul Alexander Hausvater şi un grup de actori şi solişti lirici celebrului actor, poet şi muzician rus Vladimir Vîsoţki, aflat în vogă în anii '60-'70, dar ascultat mai mult în "underground".

Tinerii de astăzi n-au auzit de Vladimir Vîsoţki. Nu ştiu că acest mare actor, poet şi muzician a fost unul dintre ruşii care a invocat în versurile sale cântate libertatea, în anii '60-'70. A şi jucat "libertatea" pe scenă. Era prea talentat ca să fie total interzis în Uniunea Sovietică. Cântecele sale au putut fi auzite în puţinele concerte pe care le-a avut. Foarte puţine înregistrări în studio s-au făcut. I-au apărut în "patrie" doar câteva discuri de vinil.

În schimb, se făceau înregistrări la magnetofon, care circulau. Cu cât erau interzise cântecele lui Vîsoţki, cu atât înregistrările cu operele sale muzicale erau tot mai căutate. După moartea sa (25 iulie 1980), fenomenul Vîsoţki a luat amploare. În ţara noastră, despre Vîsoţki se pare că s-a scris prima dată în 1988, în România literară, articolul fiind intitulat "Singularul Vladimir Vîsoţki". Avea o voce unică, inconfundabilă, iar versurile aduceau libertatea în sufletul fiecăruia.

ÎN UNDERGROUND
Poezia lui, aşa cum a creat-o şi a pus-o pe note, este greu de tradus în altă limbă ca să i se păstreze întocmai sensul. Cu atât mai greu să fie cântată, aşa cum o făcea el. Poate de aceea spectacolul "Odiseea Vîsoţki", realizat pe un scenariu inspirat din viaţa şi opera poetului, actorului şi muzicianului, are un impact mai puţin puternic la generaţia tânără.

Pe când generaţia care auzise de el încă în acei ani de "glorie" ar fi preferat, poate, din acelaşi motiv - gradul de dificultate al traducerii - să asculte piesele în rusă, chiar dacă această limbă este greu de înţeles. Ar fi fost cel mai potrivit de folosit supratitrarea, iar actorii şi soliştii lirici să cânte în original. Nu ar fi fost greu, pentru că Hausvater a distribuit patru actori născuţi în Basarabia şi care sunt şi vorbitori de limbă rusă.

S-a remarcat acest lucru atunci când excepţionalul interpret al scenei basarabene (e la al treilea spectacol în România) Igor Caras a cântat piesele selectate în limba lui Vîsoţki. Ar fi putut interpreta cântecele şi soliştii de la Operetă - voci bune, doar să se fi lucrat "la accent".

Totuşi, spectacolul merită toată atenţia. Este adusă atmosfera underground în Moscova din vara lui 1980.

Era în timpul când aici se desfăşurau jocurile olimpice de vară. La câteva ore de la înmormântarea lui Vîsoţki, un grup de tineri îi aduceau omagiu, prin interpretarea cântecelor sale. Era un control strict pe străzile oraşului, în locurile publice. Fiecare piesă muzicală din cele 20 selectate pentru acest spectacol-concert este cântată şi jucată într-un decor ce sugerează spaţiul underground.

Din echipa de interpreţi fac parte: Mihaela Strâmbeanu (de la Chişinău), o actriţă aparte ce atrage privirea publicului, Vitalie Bichir, Natalia Trohin, Florentina Ţilea, Viorel Păunescu, precum şi solişti de la Operetă - Silvia Sohterus, Oana Rusu, Amelia Antoniu, Cătălin Petrescu ş.a. Coregrafia o semnează Mălina Andrei, iar efectele video şi light design aparţin lui Lucian Moga.