Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“UN NOU COTIDIAN – JURNALUL NAŢIONAL. Începînd de astăzi, piaţa presei marchează apariţia unui nou cotidian: “Jurnalul naţional” este – cum înşişi autorii săi îl definesc – “un ziar de buzunar, pentru toate… buzunarele”. Adică de format A4 şi având preţul de 25 de lei. Noua publicaţie este editată de Corporaţia INTACT, care dispune la această oră de un număr de alte 21 “jurnale” locale, cu apariţie săptămânală în tot atâtea oraşe din ţară. Urăm colegilor succes pe drumul destul de anevoios al presei cotidiene “, se menţiona pe prima pagină din Libertatea pe 7 iunie 1993.
Despre ce scriau ziarele din 7 iunie 1993, atunci când a apărut Jurnalul Naţional? Am făcut o revistă a presei din acea zi: Curierul Naţional, Cotidianul, Libertatea, Evenimentul Zilei, Ora, Tineretul Liber, Azi, România Liberă, Adevărul etc. Evenimentul Zilei avea pe prima pagină o corespondenţă de la ora 06.00 de unde aflam că indienii Navajo mureau din cauza unui virus împrăştiat de şobolani, în timp ce “Claudia Schiffer este în căutare de prieteni români, probabil bărbaţi”. Academicianul Eugen Simion, care recunoştea că la 60 de ani nu este prea iubit, şi-a sărbătorit aniversarea la Iaşi pentru că nu a primit în Bucureşti nici un telefon de ziua sa, iar marchizul de Blandford, din familia lui Winston Churchill, a sărit de la fereastră ca să nu-şi plătească pensia alimentară. Lui Ilie Năstase îi plăceau mai mult femeile decât antrenorii. În România urmau să apară cazuri de malarie din cauza existenţei apei în subsoluri şi a “personelor care vin din Asia, Africa, India, Anglia etc”, iar somalezii eliberau campingul din Pădurea Băneasa. Dintr-un interviu al lui Liviu Tudor Samoilă cu Dumitru Iuga aflam că în Televiziunea Română, “instituţia care a transmis în direct şi în premieră mondială cum izbucneşte, se desfăşoară şi se ratează o revoluţie”, era o ciupercărie sindicală: 21 de sindicate la 5.200 de oameni. PRM cerea eliberarea patrioţilor români închişi la Tiraspol.
Viaţa politică
Stelian Tănase, liderul grupului parlamentar din camera Deputaţilor al Partidului Alianţa Civică ajunsese la marginea vieţii politice, scria Ora: “Adversarul politic al dlui Nicolae Manolescu, preşedintele PAC-ului, dl Stelian Tănase, înlăturat din structura de vârf a partidului deoarece reprezenta un contracandidat puternic al actualului lider, se află acum pe tuşa arenei politice”.
UDMR-ului i se interzicea de către Adrian Năstase accesul la informaţii despre despre efectivele Poliţiei, Jandarmeriei, statul de plată şi funcţionare pe motiv că aceste cereri erau nejustificate, se arăta în Cotidianul.
Corneliu Vadim Tudor era văzut de Ion Cristoiu un autor de găinării politice după ce primul prezentase o listă cu cei acuzaţi de fapte săvârşite împotriva intereselor poporului român în perioada 22 decembrie 1989 – 1 iunie 1993: “Senatorul de la Restaurnatul Select, dacă va da o lovitură de stat, îi va aresta şi îi va executa pe toţi cei de pe listă. (...) am fi vrut s-o luăm în serios, dar nu putem, pentru că e un document întocmit după un chef prelungit”.
Ministrul de Interne era în China, premierul Petre Roman era la Paris, iar preşedintele Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu se aflau la Cluj la o reuniune a şefilor consiliilor judeţene care doreau o reală autonomie a administraţiei locale şi declarau că vor refuza să mai aplice orice hotărâre guvernamentală care încalcă principiile autonomiei locale. “Clujenii s-au temut inutil că sosirea dlor Văcăroiu şI Iliescu în oraşul lor, la sfârşitul săptămânii trecute, ar avea drept scop oprirea jocului Caritas., Nici vorbă de aşa ceva”, scria România Liberă.
Gyorgy Frunda, pe atunci senator, comenta în Curierul Naţional: “Din vestitele dosare ale corupţiei nu se vor rezolva nici unul, sau, în cel mai bun caz, foarte puţine. Deci, eu dacă spun că un ministru X sau Y a sunat un alt ministru sau pe şeful Gărzii Financiare sau un procuror şi le-a spus: Domnule, te rog vezi şi rezolvă dosarul acesta – nu este o infracţiune. Şi apoi dacă s-a înfiinţat o comisie parlamentară să rezolve această problemă, e clar că nu se va rezolva 100 la sută. Practic, chestiunea este înmormântată.”
Corupţia
Adevărul avea două ştiri importante. Prima: “Parlamentul a adoptat o lege prin care se interzice primirea de comisioane la orice contract încheiat cu companii străine de către orice întreprindere sau instituţie de stat. Potrivit legii, cu efect retroactiv, orice persoană care a primit comision pentru cumpărări de la firme străine va fi pasibilă de o pedeapsă de la 2 la 5 ani închisoare şi va trebui să ramburseze sumele percepute, dublate cu amendă de aceeaşi valoare”. A doua: “S-a adoptat în unanimitate o lege, în baza căreia majoritatea funcţionarilor publici trebuie să-şi declare averea personală. În caz contrar, ei sunt pasibili de a suporta consecinţe drastice, mergând până la demitere fără drept de apel. Noua lege are ca scop susţinerea campaniei lansate cu trei luni în urmă de preşedintele ţării vizând eradicarea fenomenelor de corupţie”.
Cazurile de corupţie prezentate în presa din 7 iunie porneau de la condamnarea primarului din Ghimpaţi, Giurgiu, Gheorghe Deciu, şi a succesorul său care îşi făcea de cap şi mai rău până la “Ştăngile fostului primar Iorgulescu – amicul marilor revoluţionari – funcţionează încă fără greş Cătălin Iorgulescu – privatizatorul cu japca care a procposit, la vremea sa, pe mulţi cu apartamente, vile, sau spaţii comerciale, încălcând legile” – Adevărul. La Baroul Avocaţilor din Bucureşti avusese loc o şedinţă în care s-a discutat desfiinţarea Comitetului Român de Adopţii, înfiinţat ilegal, în spatele acestei instituţii ascunzându-se o afacere murdară, copiii români fiind adoptaţi, prin intermedioul unor agenţii, contra unei taxe de 9850 de dolari Direcţia Generală a Controlului Financiar de Stat Galaţi acoperea mafia benzinei şi sfida Inspectoratul de Poliţie. “Vendetele Puterii” era un articol din România Liberă în care contraamiralul Plăviciosu era poftit să răspundă următoarei întrebări: “De ce astăzi se casează tancuri româneşti produse după 1984 şI se cumpără tancuri ruseşti din anii ’60?” “Deşi implicat, în 1987, în “restabilirea ordinii” la Braşov, contraamiralul Plăviciosu îl acuză de calomniere pe cpt (r) Valerian Stan şi sesizează procuratura!”, se mai arăta în articol.
Într-un articol semnat în Cotidianul de Dr. Barbi Cattani şi intitulat “Caracatiţa şi averile de la Zamora” erau înfieraţi proprietarii unor vile cu 10 sau 20 de camere: “Inspiratorul şi susţinătorul meu moral, la care mă gândesc în clipele de balans ale acestei investigaţii, este dl preşedinte Iliescu, cel care a cerut presei să ridice perdeaua de fum de pe fenomenul corupţiei româneşti. Eu unul, rămân sincer şi solomonic convins că “bunăvoinţa lui e ca o ploaie de primăvară”; în speranţa că dl preşedinte nu va da şi cu grindină, continui analiza fenomenului îmbogăţirii româneşti postrevoluţionare”.
Prefectura judeţului Vrancea prezentase în faţa unei asistenţe formate din conducători de întreprinderi şi instituţii un dosar al corupţiei locale. “Rapoartele şi informările provenind de la organisme şi instituţii specializate confirmă extinderea îngrijorătoare a fenomenului (…). Acţiunea a fost bine primită şi apreciată de opinia publică vrânceană, care aşteaptă însă tragerea la răspundere a celor îmbogăţiţi peste noapte pe căi necinstite, prin spolierea unor unităţi de stat. Sunt vizaţi, potrivit unor păreri reţinute de corespondentul agenţiei Rompres, miliardarii şi multimilionarii din Vrancea, mai mulţi aici decât în oricare alt judeţ al ţării” – Curierul Naţional.
Economie
Acelaşi cotidian explica cititorilor săi că reforma fiscală era în toi, urmând a fi introdus din iulie 1993 TVA-ul care înlocuia impozitul pe circulaţia mărfurilor, depăşit de noile realităţi ale ţării: “De ce TVA? Noul tip de impozit va determina o schimbare radicală în sistemul fiscalităţii: va arăta limpede cine produce valoare şi cine doar consumă valoare. Tocmai această particularitate îl face de temut şi nedorit. Totodată se va da o lovitură puternică amatorilor de evaziuni fiscale”.
România se afla pe ultimul loc dintre ţările foste comuniste în ceea ce priveşte fondurile alocate educaţiei, conform unei statistici a Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, peste 100.000 de copii neputând fi înscrişi la şcoală “din cauza sărăciei şi a familiilor dezorganizate”. Statul se împrumutase la CEC, iscându-se întrebarea dacă nu cumva economiile populaţiei puteau fi periclitate. Combinatul de la Halânga, care producea apa grea pentru Centrala de la Cernavodă funcţiona fără autorizaţie. “Guvernul trebuie să decidă: apa grea sau viaţa oamenilor” – România Liberă. Regia Autonomă a Huilei Petroşani avea o pagubă de 186 de milioane de lei, fuseseră descoperite “importante acumulări de marmură în Munţii Făgăraş, Giurgeului şi Rodnei de care vor beneficia străinii”, iar orzul risca să rămână nerecoltat. “Cu mecanizarea, cum se spune, suntem la pământ. Despre deficitul de tractoare am mai vorbit. Există o înţelegere ca cei de la Braşov să dea lunar agriculturii 3000 de tractoare. Asta însemna, de la începutul anului şi până acum, 15 000 bucăţi. S-au primit circa 6000. Iată că acum, înaintea începerii secerişului, a apărut o altă problemă. Nici combinele nu ajung pentru a aduna grâul şi orzul în timp util. (…) Să aducem combine din import? Este adevărat, unele sunt mult mai bune ca ale noastre. Poate şi preţul ar fi convenabnil date fiind calităţile lor. Dar dacă la acest cost se mai adaugă şi taxele vamale… Cineva spunea că aceste taxe ar fi de ordinul milioanelor pentru o combină. Ce facem? Renunţăm de tot la cultura grâului şi orzului? Poate asta se vrea” – România Liberă.
Externe
Europa îşi închidea porţile. Cehii lau măsuri pentru stoparea imigrării ilegale spre Germania. Măsurile se refereau îndeosebi la turiştii români şi la cei din fosta U.R.S.S. “Speriate de faptul că mii de est-europeni şi cetăţeni din ţările sărace sunt gata să-şi încerce norocul în oricare din ţările Europei occidentale, guvernele acestora şi-au modificat legislaţia” – Adevărul. Pe de altă parte, două nave italiene, două germane şi una spaniolă urmau să asigure, la solicitarea guvernului român, respectarea embargoului impus fostei Iugoslavii pe Dunăre, iar experţii militari ai NATO, reuniţi la Budapesta concluzionau că provincia Kosovo, predominant albaneză, va fi atrasă în vâltoarea războiului din Iugoslavia.
Sport
“Continuă seria rezultatelor “surprinzătoare” etapa a 30-a a Diviziei naţionale”, scria Evenimentul Zilei. Spectatorii din Giuleşti au scandat împotriva lui Dinu şi a Federaţiei, fotbaliştii stelişti s-au împăcat cu suporterii. Cornel Dinu a fost fluierat copios de spectatorii de pe Stadionul Dinamo. “În min. 40, în tribuna oficială a apărut Cornel Dinu. Abia sosit, fostul antrenor al lui FC Olt Scorniceşti şi-a aprins tacticos un trabuc. Spectatorii l-au luat imediat în “bîză”, fluierîndu-l copios. Cornel Dinu a fost înjurat de public la meciul Progresul – Dinamo. “La pauza meciului, Dinu a dispărut sub tribună şi dus a fost”. Reacţia era urmarea înfrângerii României cu 5-2 de Cehoslovacia. “Răstignirea antrenorului” (fie că este vorba de Dinu, Ilie Oană sau Constantin Teaşcă ) indiferent când s-a făcut, n-a adus nimic bun, pentru simplu motiv că nu putea aduce” – Curierul Naţional. După meciul Progresul – Dinamo, Samuel Nelson Mensan, de 20 de ani, singurul fotbalist de culoare din campionatul intern luase o bătaie bună descrisă de Evenimentul Zilei: “Fotbalistul ghanez Nelson a fost călcat în crampoane de 8 jucători de la progresul. Negrul spune că este persecutat în toate meciurile. Internaţionalul ghanez Nelson se îmbăiase, se îmbrăcase şi pornise spre casă. Jucase 67 de minute şi acum medita la fotbalul ciudat care se joacă în România şi care permite unei echipe ca Progresul să facă remiză cu echipa campioană. El a declarat că toţi fundaşii echipelor adverse îl lovesc, îl înjură şi îl scuipă, în timpul meciurilor, pentru că este negru. Aceeaşi culoare a pielii îl face să aibă probleme zi de zi cu românii mîndri de culoarea lor mai mult sau mai puţin albă”.
Brigada Diverse
Bătaia negrului Nelson păleşte în comparaţie cu bandele de răufăcători care terorizau Iaşiul, conform aceluiaşi cotidian: “Îmbrăcaţi în haine de piele sau înlocuitori, folosind lanţuri furate din cimitire, bandele de skin-heads româneşti încep să acţioneze după modelul vestic. Ei luptă împotriva ţiganilor şi arabilor. La Iaşi au apărut primele bande de skin-heads, “capete-rase”. Încercînd să imite pe cei din occidcent, sînt îmbrăcaţi în haine din piele sau înlocuitori, ornamentate cu ţinte şi lanţuri, avînd în permanenţă sticle de vodcă asupra lor. Ei acţionează în special noaptea: opresc maşini, cercetează actele pasagerilor, cerînd uneori taxă de trecere. Scopul principal al activităţii este curăţirea oraşului de ţigani şi arabi. Armele sînt lanţuri furate din cimitire, lucru ce alarmează şi indignează cetăţenii oraşului, care-şi văd mormintele profanate”.
Cotidianul Ora prelua un articol din săptămânalul gălăţean Imparţial despre amantlâcurile lui Eugen Durbacă, pe atunci primar, în prezent senator: “Adrian Olaru, <
Tineretul Liber îl avea în vizor la rubrica “Vitrina cu Lideri” pe Miron Cozma: “În ianuarie 1990, multora din “oamenii de bine”, netreziţi încă din somnul raţiunii, Miron Cozma le apărea, probabil, ca un justiţiar, în fruntea unor cete de “vigilantes”. În septembrie 1991, Cozma şi ai săi au schimbat guvernul. E un fel de a zice, pentru că atacul asupra clădirii Guivernului fu – din câte se pare – doar perdeaua de fum (“nemulţumirea populară” menită să acopere o sforărie dinainte hotărâtă). Cum-necum, Miron Cozma a devenit un fel de “bau-bau” pentru fragila noastră democraţie dar şi pentru copiii bucureştenilor. Cu toate acestea, dânsul s-a întors bine mersi acasă, fără să i se clintească un fir de păr.”
Alimentaţie publică
Jurnalista Mihaela Anton de la Ora a găsit un cuib de escroci: “La bufetul R3 din Regie au dat iama nişte escroci. La Leu, o friptură costă 259 lei La R3, aceeaşi friptură costă 420 lei. În cadrul complexelor studenţeşti funcţionează o sumedenie de bufete suborodonate Direcţiei Cămine-Cantine. Firesc ar fi ca în cadrul acestor unităţi finanţate de stat să se practice aceleaşi preţuri. Numai că realitatea este cu totul alta. La bufetul din complexul Leu (fost Ştefan Gheorghiu) un corn cu gem costă 21 de lei. La bufetul R 3 din regie, acelaşi corn, cu acelaşi gem, costă 55 de lei. Iată însă şi alte preţuri: o porţie de salată, la Leu, este cu 10 lei mai ieftină decât în R3. Mai mult decât atât, porţia de salată de la Leu e dublă, faţă de cea de la R3. Şi lista continuă: o porţie de şniţel, cu piure, costă, la Leu, 109 lei, în timp ce la R 3 costă 190 de lei. O friptură de porc, la Leu, 259 lei. La R3, însă, aceeaşi friptură costă 420 de lei. Să fie negustorii de la bufetul din Leu nişte proşti?! Nu cred. Mai degrabă aş zice că la bufetul R 3 din regie au dat iama nişte escroci”.
“Tartine cu marihuana, un articol din Libertatea analiza privatizarea unui retaurant: “Relatam în ziarul de ieri despre scoaterea la licitaţie a închirierii restaurantului “Simplon” de pe Calea Victoriei. Licitaţia desfăşurată ieri dimineaţă s-a încheiat cu o stupefiantă adjudecare: şefa în funcţiune a cârciumii a obţinut localul oferind o chirie de 20 000 lei lunar pe m.p. Cuantumul chiriei pe un an ajunge la 205 milioane de lei! Să trecem peste alte “amănunte” (asupra cărora vom mai reveni) şi să ne întrebăm azi doar cât va costa cârnatul în respectivul bufet “expres”? Oare ce cifră de afaceri poate atinge un restaurant care e obligat să plătească lunar 17 milioane de lei chirie (să nu uităm de cheltuielile de întreţinere, de salariile personalului, de beneficiile patronului)? Vorba unui mucalit: doar să vândă tartine cu marihuana…”
Articolul intitulat “Hamburgerul cucereşte lumea” din Adevărul ne arunca în lumea fast-food şi explica cum funcţionează aceasta: “Faimoasele restaurante cu servire rapidă McDonald au devenit un adevărat simbol a ceea ce unii denumesc imperialismul alimentar american. Principalul produs care poate fi consumat în aceste restaurante, celebrul “Big Mac”, adică sandvişul dublu, având ca umplutură o chiftea asezonată cu sos tomat, este, într-adevăr, astăzi, la fel de popular în Europa, Asia sau Africa, ca şi în America. El a pătruns în prezent şi în fostele ţări socialiste. Într-adevăr, restaurantele McDonald au introdus practica alimentării rapide (“fast-food”), iar hamburgerul a devenit întruchiparea însăşi a acestei noţiuni. (…)s-au făcut auzite şi critici în sensul că asemenea localuri reprezintă o expresie a “barbariei gastronomice”. Nu e însă mai puţin adevărat că intrând într-un asemenea local sau mai bine zis snack-bar, clientul ştie, de la bun început, ce va consuma, pentru că meniul este totdeauna acelaşi, şi ştie exact cât îl va costa, fiind astfel excluse surprizele care îl pot aştepta într-un restaurant obişnuit. Şi mai există un element care nu poate fi ignorat. Frecventarea acestor snack-baruri duce la ştergerea diferenţelor de clasă pentru că ele sunt accesibile tuturor fără deosebire de pungă”.
Citește pe Antena3.ro
