Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tatăl lui Benjamin, Isaac Wechsler, era meseriaș și agent de asigurări. Bunicul după tată fusese arendaș al moșiei Fundoaia (județul Dorohoi), de la numele căreia scriitorul își va crea mai târziu pseudonimul. Benjamin va urma cursurile „Liceului național” din Iași, apoi, vreme de trei ani, pe cele ale Facultății de Drept din același oraș, fără însă a-și lua licența. „În schimb - remarca cercetătoarea Ileana Mihăilă (Dicționar de scriitori francezi, Polirom, 2012) -, debutează în presa literară a vremii, mai întâi sub pseudonimul Alex. Villara, apoi ca B. Fundoianu. Traduce din poeți francezi și germani pentru revistele literare (Floare albastră, Absolutio, Adevărul literar și artistic). Sub diferite pseudonime (I.G. Ofir, I. Hașir sau Benjamin), traduce din poeții de limbă idiș și redactează articole pe teme iudaice și sioniste în reviste evreiești din România (Hatikvah, Hasmonaea, Bar Kochba, Lumea Evree, Mântuirea)”.
Fuga-n Franța
Mai departe: „Debutează în calitate de critic literar și ziarist la București, colaborând la Rampa, Adevărul literar și artistic, Sburătorul literar, Contimporanul, Integral etc., între 1919 și 1923. Ca poet, debutează în revista Valuri de la Iași (1914) cu sonetul Dorm florile, iscălit B. Fundoianu. Debutul în proză este marcat de povestirea de inspirație biblică Tăgăduința lui Petru (1918). Rodul dintâi al entuziasmului său pentru literatura franceză, volumul Imagini și cărți din Franța, reunește, în 1922, o parte din eseurile sale. Înființează și conduce primul teatru de avangardă, Insula, care este însă desființat în 1923. În același an, Fondane emigrează în Franța, unde este angajat ca funcționar la asigurări grație lui Ilarie Voronca. Publică, în 1928, Trois ciné-poèmes (Trei cine-poeme) și efectuează două călătorii în Argentina, în scopul concretizării unora dintre proiectele sale cinematografice”.
Angajat ca scenarist la Paramount
Amănunțit: „Din aceste călătorii vor rezulta două volume de poeme, Ulysse (1933) și Titanic (1937), apărute la Bruxelles. În 1930, Benjamin este angajat ca scenarist la Paramount. Scrierile sale legate de cinematograf vor fi publicate abia în 1983, sub titlul Écrits pour le cinéma. Preocupările sale dramatice se vor concretiza în câteva piese, poeme dramatice și drame metafizice, între care Philoctète (Filoctet), redactat în mai multe versiuni, în română și franceză, în 1922-1923, publicat doar fragmentar, și Le Festin de Balthazar (Ospățul lui Baltazar), din care publică un fragment în revista evreiască Mântuirea (1929), dar care nu va apărea integral decât postum (1985). Tot în 1930, grație prietenilor din țară, între care I. Minulescu, publică la București volumul Priveliști, reunind poeziile sale scrise în românește începând din 1917”.
Pe lângă dadaiști și suprarealiști
Viața în Hexagon: „În Franța, renunțând la visurile sale de tinerețe de a da «o justificare estetică Universului», urmărește totuși îndeaproape experimentele literare ale anilor ’20. Se apropie astfel de dadaiști, apoi de suprarealiști, continuând totodată să colaboreze la revistele de avangardă românești. Dezamăgit de André Breton și de școala suprarealistă, le reproșează încercarea de a «explora în mod rațional subconștientul», ca și adeziunea unora dintre suprarealiști la comunism. Urme ale polemicii cu Breton se regăsesc în lucrări ulterioare, precum Rimbaud le voyou (Rimbaud golanul), în care refuză dogma imaginii poetului vizionar, sau în Faux traité d’esthétique (Fals tratat de estetică), în care prezintă critic experimentele suprarealiste. Întâlnirea sa cu filosoful Leon Șestov îl va marca în mod profund”.
Discipol al gânditorului Leon Șestov
„Jurnalul” conversațiilor dintre cei doi - Rencontres avec Chestov (Întâlniri cu Șestov) - constituie totodată un document revelator pentru viața intelectuală pariziană din anii ’30, Fondane având relații strânse cu mari spirite ale epocii: Bachelard, Croce, Lupasco, Maritain, Wahl, Artaud, Cioran, Tzara, Paulhan etc. „Decisiv pentru direcția pe care o vor lua preocupările literare și filosofice ale lui Fondane în această perioadă, contactul cu Șestov îl conduce spre convingerea că, între Atena și Ierusalim, între rațiune și credință, nu există compromis posibil. Devine discipolul lui Șestov, ale cărui concepții le face cunoscute cititorului francez printr-o serie de articole publicate mai ales în Cahiers du Sud, dar și în Revue philosophique, Les Nouvelles littéraires ș.a. Va reuni câteva dintre contribuțiile sale notabile asupra filosofilor contemporani în La conscience malheureuse (Conștiința nefericită) (1936)”, mai menționa biografa Ileana Mihăilă.
Testamentul filosofic
În completare: „Locul lui Fondane în peisajul francez al epocii, cucerit definitiv prin succesul cărții despre Rimbaud le voyou în 1933, se consolidează prin publicarea Falsului tratat de estetică (1938), iar după moartea sa, a volumului Baudelaire et l’expérience du gouffre (Baudelaire și experiența abisului) (1947), la care lucrase, fără a-l putea termina, în iarna lui 1942. Începe să lucreze la eseul L’Être et la Connaissance (Ființa și cunoașterea), dedicat filosofiei lui Lévy-Bruhl, Șestov și Lupasco, și încheie Le Lundi existentiel et le dimanche de l’histoire (Lunea existențială și duminica istoriei), testamentul său filosofic (publicat postum, în 1945, la Gallimard, în colecția de eseuri Existence), în care își expune, pentru ultima oară, viziunea asupra victoriei libertății, a posibilului, asupra Istoriei văzută ca necesitate. În timpul războiului, sub pseudonimul Isaac Laquedem, a colaborat la Honneur des Poètes”.
Inimă de frate
Conturarea tragediei: „Naturalizat francez în 1939, mobilizat în 1940, Benjamin Fondane cade prizonier. Reușește să evadeze, dar este prins. Eliberat din motive de sănătate, se întoarce la Paris, continuând să lucreze la remanierea poemelor sale, cu scopul de a le reuni sub titlul Le mal des fantômes (Rău de fantome), așa cum vor apărea, postum, în 1980, și la eseurile sale filosofice. În pofida avertismentelor soției și prietenilor, Fondane refuză să se ascundă după ocuparea Parisului. Denunțat ca evreu, este internat de Gestapo în 1944, împreună cu sora sa, în lagărul de la Drancy. Grație intervențiilor lui Paulhan și Cioran pe lângă autorități, are posibilitatea de a se salva, dar cum sora sa urma să rămână în lagăr, preferă să-și împartă destinul cu ea…”.
Executat prin gazare
Ultima acuarelă: „Deportat la Auschwitz, va fi executat prin gazare în 2 sau 3 octombrie 1944. Scriitor de vastă anvergură, filosof, «poet al absurdului și unul dintre rarii poeți existențiali, evadând din frontierele mentale printr-un lirism liber în care apare lumea modernă sub semnul contradicțiilor ei» (R. Sabatier), cu destinul frânt de deportarea nazistă, Fondane este departe de a fi complet recuperat în cultura franceză contemporană”.
Opere și traduceri
Tăgăduința lui Petru (1918); Imagini și cărți din Franța (1922); Trois ciné-poèmes (1928); Priveliști (1930); Martin Heidegger sur les routes de Dostoïevski (1932); Ulysse (1933); Rimbaud le voyou (1933); La Conscience malheureuse (1936); Titanic (1937); Faux Traité d’esthétique (1938). Postume: Baudelaire et l’expérience du gouffre (1947); L’Exode. Super Flumina Babylonis (1965); Le Mal des fantomes (1980); Rencontres avec Léon Chestov (1982); Écrits pour le cinéma (1984); Le Festin de Balthazar (1985); Le Lundi existentiel et le Dimanche de l’Histoire (1945, reed. 1989); La philosophie vivante (1990); Brancusi (1995); Le Voyageur n’a pas fini de voyager (1996); Correspondance Fondane-Maritain (1997); L’Écrivain devant la révolution (1997); L’Être et la connaissance. Essai sur Lupasco (1998); Iudaism și elenism (1999).
Tălmăciri în limba română
Poezii (trad. Virgil Teodorescu), București, 1965; Priveliști și inedite (trad. Paul Daniel), București, 1974; Poezii (trad. Virgil Teodorescu și Dora Litman), București, 1978; Adenda, Rimbaud golanul și Fals tratat de estetică (trad. Sorin Mărculescu), București, 1980; Conștiința nefericită (trad. Andreea Vlădescu), București, 1993; Ființa și cunoașterea: încercare asupra lui Lupașcu (trad. Vasile Sporici), Iași, 2000; Scriitorul în fața Revoluției (articole politice din perioada 1927-1935) (trad. Ion Pop), București, 2004; Brâncuși (trad. Luiza Palanciuc și Mihai Șora), Cluj-Napoca, 2008; La porțile Indiei (trad. Petru Creția, Luiza Palanciuc și Mihai Șora), Cluj-Napoca, 2008.
127 de ani se vor împlini în 14 noiembrie 2025 de la nașterea scriitorului Benjamin Fondane.
„Scriitor de vastă anvergură, filosof, poet al absurdului, cu destinul frânt de deportarea nazistă, Fondane este departe de a fi complet recuperat în cultura franceză contemporană”, Ileana Mihăilă, cercetătoare
În pofida avertismentelor soției și prietenilor, Fondane refuză să se ascundă după ocuparea Parisului de către naziști. Denunțat ca evreu, este internat de Gestapo în 1944, împreună cu sora sa, în lagărul de la Drancy.
46 de ani avea Benjamin Fondane în momentul gazării în lagărul nazist de la Birkenau-Auschwitz.
„Locul lui Fondane în peisajul francez al epocii, cucerit definitiv prin succesul cărții despre Rimbaud le voyou în 1933, se consolidează prin publicarea Falsului tratat de estetică (1938)”, Ileana Mihăilă, cercetătoare
Citește pe Antena3.ro
