x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Bogdan Teodorescu şi lumea nevăzută

Bogdan Teodorescu şi lumea nevăzută

de Sebastian S. Eduard    |    11 Apr 2008   •   00:00
Bogdan Teodorescu şi lumea nevăzută

Ne-am obişnuit cu el în postura de analist politic sau de consultant. Acum Bogdan Teodorescu ne arată o faţă pe care nu o cunoşteam şi nici măcar nu o intuiam. Aceea de autor de romane poliţiste. "Spada" este propunerea domniei sale pentru cei care vor să citească un volum bun de fictiune inspirat din atmosfera rarefiată a politici româneşti. Un roman talk-show!

EDITURA TRITONIC/ Un roman poliţist, o ipostază mai puţin obişnuită
Ne-am obişnuit cu el în postura de analist politic sau de consultant. Acum Bogdan Teodorescu ne arată o faţă pe care nu o cunoşteam şi nici măcar nu o intuiam. Aceea de autor de romane poliţiste. "Spada" este propunerea domniei sale pentru cei care vor să citească un volum bun de fictiune inspirat din atmosfera rarefiată a politici româneşti. Un roman talk-show!
 

Mai mult, Bogdan Teodorescu ne mărturiseşte că ar vrea să se dedice exclusiv vieţii de romancier, întrucât are în sertar foarte multe proiecte. Nu mai puţin de opt. Să vedem  despre ce e vorba...

 

• Care este povestea cărţii?
Povestea cărţii porneşte de la o promisiune care mi-am făcut-o aceea de a nu scrie niciodată şi a nu dezvălui niciodată la nivel memorialistic din activitatea mea de consultant politic. Deşi povestind amicilor cum arată lumea aia nevăzută, mulţi mi-au sugerat să-mi scriu memoriile. Eu le-am explicat că acest lucru este total neelegant, este chiar total imoral fiindcă oamenii cu care stai de vorbă - toţi oameni foarte cunoscuţi - nu stau de vorbă cu tine ca apoi tu să scrii ce ai vorbit cu ei şi mai mult decât atât tu nu o faci benevol pentru că eşti plătit pentru acest lucru. Acest lucru face ca relaţia dintre tine, consultant, şi client să fie una relativ închisă. Pe de altă parte lumea respectivă nu este alcătuită numai din această relaţie ci are o întreagă atmosferă pe care dacă o devoalezi nu faci nici o impietate şi nu calci nici un fel de regulă morală. Cu o singură condiţie: să nu povesteşti exact ce s-a întâmplat, cu chipurile oamenilor de atunci. În schimb, tu poţi să imaginezi o lume alternativă acelei lumi şi să o populezi cu atmosfera pe care ai văzut că există acolo. Ori aici a fost pariul. Asta am făcut în "Spada". Am creeat o criză la vârf în statul român, l-am populat cu personajele specifice statului român, de la preşedinte, premier, şef de servicii secrete, miniştrii de resort până la directori de trusturi de presă, jurnalişti obişnuiţi, analişti politici şi i-am băgat într-un cadru pe care am vrut să-l fac cât mai amănunţit cu putinţă. Am adus cât mai multe detalii şi cât mai multe provocări care le presupune o criză de acest fel la nivelul unui stat ca România. Asta este povestea cărţii. Am simulat o criză şi apoi am urmărit-o dezvoltându-se în toate ramurile societăţii româneşti de la zona politică grea până la zona dezbaterii publice şi până la impactul pe care toate aceste lucruri le au asupra cetăţeanului obişnuit.

 

• Cât timp v-a luat să scrieţi cartea? Aveţi o viaţă extrem de aglomerată...

Eu scriu destul de uşor, pentru că în general îmi scriu cărţile în cap. Când mă apuc să scriu cartea este ca şi terminată, pentru că eu am finalurile gata. Evident că pe parcurs mai adaug câte ceva însă în mare, cartea este gata scrisă în minte...

 

Aşadar doar îi daţi "print"....
Cam asta este expresia... Vă pot spune că în acest moment am pe calculator o listă cu scritpturile următoarelor opt romane. Am povestea fiecărui roman. Cinci pagini, şapte pagini...Am un script, pentru următoarea carte pe care o pregătesc, care are 70 de pagini. De fapt, este cartea scrisă integral dar fără să mă gândesc la stilistică. În curând mă voi aşeza pe această carte de 70 de pagini şi o voi aduce la o carte de 300.

 

• Lumea vă cunoaşte ca analist politic, ca cercetător. Ce înseamnă romanul pentru dumneavoastră?
Eu cred că romanul înseamnă poveste. Povestea este fundamentală. O poveste "povestibilă". În primul rând după ce citeşte un roman un om trebuie să fie capabil să spună o poveste. Să o povestească în cinci sau în zece minute. De aceea eu colecţionez poveşti. Mă gândesc la ele, le pregătesc cu minuţiozitate. Mă gândesc foarte mult la ele. Despre "Spada", bunăoară, am vorbit pentru prima oară în 1993. Cartea am scris-o în 2002.

 

• În ce condiţii scriţi? Care vă sunt obiceiurile de autor?
Scriu acasă şi nu scriu mult odată. După două-trei pagini mă opresc, ma plimb, mă joc pe computer, citesc,mă întorc, scriu din nou. Pot scrie 20-30 de pagini pe zi, cu condiţia să nu le scriu una după alta. Încă ceva: nu pot să scriu două lucruri deodată. Dacă scriu o carte nu pot lucra şi la altceva. Sunt complet "blocat" în cartea respectivă. Şi vă mai spun un lucru. Eu nu sunt niciodată mulţumit de cuvintele care îmi ies. Sunt întotdeauna mulţumit de povestea care îmi iese. În schimb, sunt întotdeauna mulţumit de povestea care îmi iese. De multe ori mă împiedic în cuvinte. Eu - şi atunci când apar la televizor sau predau cursuri - folosesc un limbaj foarte accesibil. Sunt foarte oral. Romanul îmi vine în minte tot pe această oralitate, care nu totdeauna pe hârtie sună la fel de bine. Şi vă mai dau un argumet. Îmi place foarte mult Garcia Marquez, sud-americanii în general - asta înseamnă scrierea elaborată. Îmi place foarte mult să îi citesc - dar nu mi-ar place să scriu ca ei...

 

• Aveţi în pregătire alte opt romane. Pe când?
Primul va fi gata probabil la finalul acestui an.

 

• Aveţi de gând să puneţi în cui pentru o vreme...
...Orice altceva. Şi nu pentru o vreme.

 

• E o contradicţie. Un analist politic care într-un an electoral îşi pune toate instrumentele în cui....
Da, aşa este. Consider că nu le pot face pe toate deodată. În acest moment, în principiu am luat decizia să mă ocup de scris. Cât se poate de mult. Nu voi renunţa la cursurile de la facultate. Consultanţă nu mai fac de doi ani de zile. Analiză politică voi face în continuare, voi mai apărea la televizor, dar intenţia mea este să mă ocup de scris. Cel puţin nişte ani de acum înainte. Să termin o parte din proiectele pe care le am. Nu e o contradicţie, e o opţiune - toţi alegem câte ceva în viaţă.

 

• În toate celelalte opt romane vom găsi atmosferă "politizată" de genul celei din "Spada"?
Nu. Sunt romane care se referă la realitate politică dar nu este acelaşi gen de atmosferă.

 

• Riscaţi să deveniţi ţinta căutătorilor de "şopârle"...
Sunt de acord. Tocmai de aceea am scris "Dacic Parc", celălalt roman al meu. Ca să nu se considere că toate scrierile mele sunt romane cu cheie, în care poţi căuta şopârle. Tocmai de aceea am scris "Dacic Parc", care este un roman alegoric...

 

• În zorii literaturii postceauşiste a existat un Pavel Coruţ....
Nu intenţionez să mă duc în zona respectivă. Două dintre cele opt romane sunt două poveşti despre ce s-a întâmplat înainte de ‚89, o alta este o biografie a unui personaj politic celebru înainte de ‚89. Deci nu intru numai în acea zonă. Am chiar un proiect de horror românesc dar care este tot simbolic şi tot cu trimitere politică, pentru că este o lume pe care o înţeleg.

 

• Vă tentează să scrieţi un roman, să zicem pe tema răpirii unor jurnalişti într-o ţară musulmană?
(Zâmbeşte) Este o tema interesantă şi nu aş zice nu, dar nu am inclus-o până acum în portofoliul de subiecte probabile. Oricum, în romanul pe care îl pregătesc pentru aceasta toamnă/iarnă, conflictul se construieşte în jurul asasinarii unui jurnalist de investigaţii.

 

• Am înţeles că la vară scoateţi chiar un alt fel de titlu...
Este o carte care se va lansa în iunie la Bookfest. Trebuie precizat că nu este o carte de recomandări turistice, ci una de povestiri. Impresii Subiective să-i zicem.Titlul s-ar putea să fie "60/25". Este o carte de short story de călătorie - "60 de locuri din 25 de ţări". Titlul nu este fixat pentru că nu ma scris până acum decât 48/20. 48 de poveşti din 20 de ţări. Zilele acestea însă voi pleca într-o călătorie în jurul Africii, unde mai ating cinci ţări care mă interesează şi despre care voi scrie un număr de poveşti. Nu ştiu dacă vor fi cinci sau şapte sau nouă. Suma acestor poveşti va da undeva spre 60 ( nu ştiu câte) - sigur cu 25. Pentru mine este o provocare foarte mare această carte. Până acum nu am scris short stories - nu mi-au plăcut.

 

• Ce credeti că lipseşte pieţei româneşti de fiction. Sau autorilor români care fac fiction?
Am aceeaşi proiecţie şi asupra romanului, şi asupra filmului românesc. Scriitorul român nu are curaj să scrie serie B. Scriitorul român nu are curajul să scrie literatură de entertainment. Foarte mulţi autori români vor să scrie exclusiv capodopere. Acesta este un lucru bun - toţi dorim la un moment dat să fi autori ai unei capodopere. Dar eu nu cred că o capodoperă se naşte scriind numai capodopere. În primul rând o capodoperă se naşte scriind foarte mult sau încercând să surprinzi cât mai mult realitatea. Şi din această realitate - la un moment dat - una sau două cărţi pot ieşi capodopere. Cred că literatura română este mult prea preţioasă. Şi cred că filmul românesc este mult prea preţios. Şi cred că nici literatura română, nici filmul românesc nu se gândesc la cititori sau spectatori. Autorii se gândesc la ei înşişi, astfel încât contrazic una dintre regulile fundamentale ale pieţii. Eu provin dintr-o meserie care se cheamă "marketing politic". Asta înseamnă calibrarea mesajului omului politic astfel încât cetăţeanul-alegător să-l voteze. Este o relaţie inevitabilă între ceea ce emiţi tu şi ceea ce primeşte el. Nu poţi să emiţi numai ce vrei tu, trebuie să emiţi ceva ce are legătură cu ceea ce doreşte omul care trebuie să te voteze. Acest lucru este şi în literatură. Trebuie să te gândeşti şi la cel căruia îi dedici cartea. Ori eu am senzaţia când citesc literatură românească şi vâd filme româneşti că oamenii aceia nu se gândesc la noi, cei care plătim cartea sau cumpărăm biletul, ci se gândesc la ei. Autorul este un egocentric. Nu mă refer la un autor în sine, ci la un complex de autori. O mare parte din literatura română nu are o componentă de piaţă. Cred că literatura trebuie să se refere la o categorie mult mai largă de cititori decât la "celebrii iniţiaţi". Portretele celor pe care ţi văd în librării răsfoind cărţi sunt foarte diverse. Nu este vorba de o mână de iniţiaţi. Nu se poate ca toată literatura română să fie literatură de sertar. Uitaţi-vă că literatura străină oferă ceea ce literatura română nu oferă. Din când în când citesc câte un thriller. Eu nu refuz un Chrichton. Nu-l refuz pe Grisham. Nu refuz un SF sau un fantasy de calitate. Mă uit pe un thrlle politic extern. Problema e că nu găsesc un thriller politic românesc. Unii au o obsesie. O să fac o comparaţie cu zona culinară, pe care o cunosc: nu poţi să trăieşti numai din icre negre şi fois-gras. Uneori ai nevoie şi de ciorbă.


Carte talk-show!

Apărută la Editura Tritonic, "Spada" este un roman poliţist cu un ritm extrem de alert. Intriga se conturează în jurul asasinării unui personaj din lumea interlopă. În zilele următoare - noi victime.  Cei ucişi aparţin unei comunităţi entice. Asasinul - necunoscut. Presa îl botează SPADA. Politicienii se întrec în declaraţii fulminante, serviciile fac cercetări, UE este îngrijorată, mass-media face rating, România e află în pragul unei crize interetnice... Un roman cu personaj colectiv - România şi lumea ei de cuvinte reci şi calde, bune şi rele, frumoase şi hâde... Un roman talk-show!

×