Deschide „Dicționarul” distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi: „Osoianu este un nume întâlnit mai ales în nordul Moldovei și în Basarabia. Format din «osoi» - un regionalism moștenit din vechea slavă, prezent și în limbile slave moderne: usoen (усо̀ен) - umbros, neexpus la soare, umed, rece. Osoi/usoi - partea/panta unui deal, sau a unui munte care e cu spatele la soare. De asemenea, o casă care nu prea e «văzută de soare». Nume de munți, dealuri și localități, în Moldova. Osoianu, așadar, se tălmăcește prin: cineva provenit dintr-un astfel de loc (umbros, umed), având casa pe o pantă «fără soare» (pe partea dinspre miazănoapte) ori dintr-un sat numit Osoi. Pornind de la usoen (усо̀ен), usoino miasto (усойно място - loc/pantă fără soare), nume întâlnit și la națiile dimprejur (Osoiarski, Usoiarski etc.).”
![]()
5 surori de renume
Numele evidențiat mai sus a devenit cunoscut și dincoace de Prut grație surorilor Osoianu. Acestea formează un ansamblu folcloric din Republica Moldova alcătuit din cinci surori născute în satul Horești, raionul Fălești: Ileana, născută în 7 mai 1958; Iulia, născută în 7 octombrie 1959; Valentina, născută în 4 octombrie 1960; Romela, născută în 15 martie 1963; Maria, născută în 20 septembrie 1966. Ele au și un frate, Alexandru, născut pe 30 martie 1969. Repertoriul ansamblului include cântece de joc, colinde, cântece pascale, cântece de dragoste, balade etc.
![]()
Scurtă poveste a lui „Sfinte Sisoe!”
Trecem mai departe la „Sfinte Sisoe!”, expresie auzită adeseori ce poate fi tradusă printr-o alta: „Doamne, ferește!”: „Sfântul pomenit în 6 iulie e prezent în descântece balcanice scrise pe amulete de piele, argint, plumb sau hârtie, purtate la gât de copii. Sfântul Sisoe ar fi prins 12 surori, fiice ale diavolului, le-ar fi bătut cu un lanț de fier și le-ar fi obligat să jure că nu se vor apropia la mai mult de trei poște de nici o casă unde este rostit sau purtat numele lui. Confundat adesea cu Sfântul Sisinie, marele avvă egiptean nu era vinovat, altfel, de faptul că bogomilii l-au introdus în dogmele lor eretice. Biserica a condamnat o astfel de «protecție», într-o lume în care Dumnezeu și diavolul se luptă direct (marcată de viziunea dualismului), demonii având puteri uriașe asupra creației și trupului omenesc.”
Meștereală ungurească
Știați că românii au împrumutat termenul „meșter” (magister, în latină) din maghiară? Gheorghiță Ciocioi are din nou cuvântul: „Meșterul Manole, era, da, un meșter. La unguri, și Hristos e însă tot «meșter»: «Mester (a se citi meșter), mikor jöttél ide?» «Învățătorule, când ai venit aici?» (Ioan, 6,25), «Mester, tudjuk, hogy Istentől jöttél tanítóul» («Rabi, știm că ai venit de la Dumnezeu ca învățător» (Ioan 3,2). Limba se mai schimbă, conotațiile diferă. Bine că n-am rămas cu «meșter» în Scriptură! Altfel, cum să zici: «Meștere, când ai venit aici?», «Meștere, știm că ai venit de la Dumnezeu», «Meștere, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui?», «Meștere, nu-Ți pasă că pierim?» etc. ca la unguri!”
Despre teleolteni
O nebunie: există „teleolteni”? „O vorbă fără rost... Oltenia n-ar putea începe de la margine de București, uitând de Vlașca și Teleorman. Numita provincie își are marginea, fără doar și poate, la apus de Olt. Singura așezare de «teleolteni» în Teleorman e comuna Islaz (cea cu proclamația de la 1848). Fiind la vărsarea Oltului în Dunăre, la doi pași de Turnu Măgurele, a fost «trecută» la Teleorman. Mai multe sate din Teleormanul istoric, în urmă cu aproape șase decenii, au intrat în componența județului Olt. Practic, tot un Teleorman, județul Olt, în bună parte, ținând de Muntenia - inclusiv Slatina fiind pe malul muntenesc al Oltului. Să spunem că acești teleormăneni ar putea fi numiți teleolteni. Cu îngăduință. Nu însă și cei din județul Teleorman. Galaction, Preda, Noica au fost teleormăneni. Eu, unul (iubitor de olteni, altfel), nu vreau să mai aud cuvântul teleoltean... Teleormanul are specificul lui. O «marcă» muntenească inconfundabilă.”
Citește și Ce înseamnă cuvântul pogon. Ce înțeles are numele oltenesc Pellea
De unde-și trage sevele Aristotel? Dar Herodot?
Aristotel e legat fără doar și poate de termenul aristocrație. Dar să facem loc explicațiilor filologului Gheorghiță Ciocioi: „Aristos (ἄριστος), în greaca veche - adjectiv, formă de superlativ. Cu înțelesul de «cel mai bun/nobil/virtuos». Rădăcinii proto-indo-europene: ar - a se potrivi. A evoluat în forma superlativă «aristos» - «cel mai potrivit», sensul schimbându-se apoi către excelența socială, ori morală. Aristocrație (ἀριστοκρατία) combină aristos («cel mai bun») și kratos («conducere» sau «putere»). «Conducerea celor mai buni cetățeni». Aristotel/ Aristotélēs (Ἀριστοτέλης) - ἄριστος/ «aristos» alături de τέλος/«telos» («scop», «desăvârșire»). «Cel care are cel mai bun scop», ori care deține «cea mai înaltă desăvârșire».”
![]()
Prietenul lui Alexandru
N-am lămurit însă cine a fost omul Aristotel. Născut la Stagira, în Macedonia, în anul 384 î. Hr. (i s-a spus, de altfel, si „Stagiritul”) a fost fiul lui Nicomah, medicul personal al regelui macedonean Amyntas al III-lea, bunicul lui Alexandru cel Mare. La Pella, capitala Macedoniei, s-a împrietenit cu Filip, unul dintre cei trei fii ai regelui. Probabil sprijinit de acesta, în 367 î. Hr. a plecat la Atena pentru a-și desăvârși studiile: s-a înscris mai întâi la școala lui Isocrate, apoi la Academia lui Platon. A rămas aici 20 de ani, dovedindu-se mai întâi un elev strălucit, apoi un profesor și un gânditor pe măsura maestrului său. După moartea lui Platon, în 347 î. Hr., un nepot al acestuia, Speusippus, a preluat conducerea Academiei. Aristotel a plecat la Assos, în Troada, apoi, în 343, a fost chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desăvârși educația tânărului Alexandru (cel care avea să rămână în istorie ca Alexandru cel Mare).
![]()
Baza gândirii medievale creștine și islamice
În 340, Aristotel s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăților grecești i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală – Liceul (Lykeion sau școala peripatetică). Va preda aici timp de doisprezece ani. În 323, odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalcis, unde a murit un an mai târziu. Vastul sistem filozofic și științific conceput de Aristotel, uimitor prin diversitate (logică, teologie, politică, estetică, fizică, astronomie, zoologie etc.) și profunzime, a stat la baza gândirii medievale creștine și islamice și a fost axul culturii Occidentului până la sfârșitul secolului al XVII-lea. Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite, s-au păstrat mai puțin de 50. Categoriile, Topica, Metafizica, Politica, Etica nicomahică sunt câteva dintre scrierile sale, toate traduse în limba română.
![]()
„Părintele istoriei” și „Tatăl minciunilor”
Dar Herodot - care-i povestea lui? „Numit adesea «părintele istoriei». De asemenea, poreclit «tatăl minciunilor». Nume format din Hera (Ἥρα) - regina zeilor în mitologia greacă, zeița căminului și soția lui Zeus - și dotos (δοτός): derivat din verbul didomi (δίδωμι) - «a da», «a dărui». Asemenea numelui Teodor - «darul lui Dumnezeu», sau Apolodor - «darul lui Apollo», numele Herodot sugerează că pruncul a fost primit ca răspuns la rugăciunile adresate zeiței Hera.” Herodot (484 î.Hr. - cca. 425 î.Hr.) s-a născut la Halicarnas (actualul Bodrum), pe ţărmul vestic al Asiei Mici, într-o familie bogată. Împins de curiozitate, a străbătut toată lumea cunoscută grecilor de atunci. A călătorit prin ţinuturile din jurul Mării Negre, iar mai apoi a mers în Siria, traversând deșertul până la Eufrat și Babilon; a cutreierat Egiptul, coborând de-a lungul Nilului; a fost în Cirenaica, apoi a văzut Macedonia, Grecia, Sicilia și sudul Italiei. S-a stabilit la Atena, unde a fost apropiat de Sofocle și Pericle. Și-a sfârșit viaţa în colonia ateniană Thurioi, din sudul Italiei. Rodul acestor călătorii sunt Istoriile, admirate, dar și contestate încă din Antichitate: Cicero l-a numit „părintele istoriei”, iar Plutarh, „părintele minciunii”. Evul Mediu l-a uitat treptat, dar Renașterea l-a redescoperit, graţie traducerii în latină a Istoriilor, făcută de Lorenzo Valla la începutul secolului al XV-lea.
Citește și Ce semnificație are numele Bălașa, purtat de domnițe și nobile
Osoianu este un nume întâlnit mai ales în nordul Moldovei și în Basarabia. Format din «osoi» - un regionalism moștenit din vechea slavă, prezent și în limbile slave moderne: usoen (усо̀ен) - umbros, umed, rece. – Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Sfântul Sisoe, pomenit în 6 iulie, e prezent în descântece balcanice scrise pe amulete de piele, argint, plumb sau hârtie, purtate la gât de copii. – Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Sfântul Sisoe ar fi prins 12 surori, fiice ale diavolului, le-ar fi bătut cu un lanț de fier și le-ar fi obligat să jure că nu se vor apropia la mai mult de trei poște de nicio casă unde este rostit sau purtat numele lui. – Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Aristotel/ Aristotélēs (Ἀριστοτέλης) e format din ἄριστος/«aristos» alături de τέλος/«telos» («scop», «desăvârșire») - adică «Cel care are cel mai bun scop», ori care deține «cea mai înaltă desăvârșire».” – Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Asemenea numelui Teodor - «darul lui Dumnezeu», sau Apolodor - «darul lui Apollo», numele Herodot sugerează că pruncul a fost primit ca răspuns la rugăciunile adresate zeiței Hera.” - Gheorghiță Ciocioi, etnolog



