Fluturele de hârtie

Pentru cine s-a lăsat amăgit de fastul în care s-a desfăşurat Olimpiada de la Beijing, de construcţiile grandioase înălţate acolo sau de ameţitoarea creştere economică din China, să citească "Fluturele de hârtie", romanul Dianei Wei Liang. Din paginile sale descoperi că, după o faţadă strălucitoare, ridicată cu multă grijă de cei aflaţi la putere, este ascunsă viaţa unui popor cu multe probleme dureroase, tăinuite cu ipocrizie.

De altfel, cea mai importantă virtute a acestei cărţi este descrierea, în cunoştinţă de cauză, a unor întâmplări de dată recentă, care au marcat sângeros istoria unui popor milenar. Pe multe pagini sunt relatate evenimente din timpul Marelui Salt Înainte, din perioada Revoluţiei culturale, şi din zilele tragice ale primăverii lui 1989. Ele s-au soldat cu sute de mii de morţi şi răniţi, cu distrugerea tradiţiei, provocând suferinţele inimaginabile a milioane de chinezi, constrânşi să-şi accepte viaţa mizeră fără să murmure.

Pe fundalul unor astfel de evenimente se desfăşoară acţiunea din "Fluturele de hârtie". Autoarea urmăreşte destinele a trei tineri, a căror traiectorie se intersectează în chip neaşteptat, pentru ca apoi să o ia definitiv în alte direcţii.

Lin a fost prezent în Piaţa Tiananmen, în mijlocul studenţilor care cereau instaurarea democraţiei şi libertăţii. A fost arestat şi dus într-un lagăr de reeducare, de unde scapă după opt ani de chinuri cumplite. Rătăceşte prin ţară, angajându-se ca zilier pentru a-şi câştiga existenţa. E un prilej pentru scriitoare de a înfăţişa condiţiile în care trăiesc cei mai mulţi dintre locuitori - în case de chirpici, fără televizor, îmbrăcaţi sărăcăcios şi mâncând pe sponci, pe străzile oraşelor circulând căruţe trase de măgari.

"Niciodată n-o să faci avere din lucrat pământul, cu toate cotele astea care vin una după alta" - constată cu amărăciune unul dintre eroi. E locul unde se promovează politica unui singur copil - cine doreşte mai mulţi plăteşte amenzi piperate. E locul în care rudele unui condamnat la moarte trebuie să achite glonţul cu care acesta a fost împuşcat.

Cântăreaţa Kaili dispare în mod misterios după un concert pe care l-a susţinut la o gală organizată de Asociaţia Muncitorilor, pentru a sărbători supraproducţia. La prima vedere, nu e nimic de mirare - vedeta îndrăgeşte alcoolul şi drogurile, şi "mănâncă bărbaţii pe pâine, scuipându-le oasele". Mediul sordid pare să-i fi adus necazuri.

Mei Wang, care conduce o firmă de consultanţă, o acoperire pentru activitatea ei de detectiv particular, porneşte în căutarea fetei. Povestea pe care o află e teribilă şi perfect plauzibilă. E vorba despre trădare şi răzbunare, despre iubire şi uitare, de sete despre libertate şi de opresiune.

Chiar dacă Mei Wang este un personaj destul de şters, datorită investigaţiei sale tenace, misterul este descifrat şi pune toate personajele într-o altă lumină.

"Fluturele de hârtie" nu este o carte de top, dar scriitoarea are meritul de a pendula abil între ficţiune şi realitate, aducându-ne veşti credibile despre un teritoriu care, pentru europeni, va rămâne enigmatic de-a pururi. Un spaţiu unde astăzi se poate asculta muzică occidentală, se aprobă plecările în străinătate, iar unii reuşesc să se lanseze în afaceri înfloritoare. În acelaşi timp, e şi vremea borfaşilor, criminalilor, a sistemului de pile şi relaţii, a corupţiei la cele mai înalte niveluri. Iar teroarea rămâne omniprezentă, datorită unor comunişti fanatici, sloganurile revoluţionare continuând să fie clamate cu pieptul umflat de mândrie, "moartea fiind întotdeauna considerată un fleac".

"Gardianul îl lovi din nou peste coaste. Lin ţipă şi se chirci la pământ.
- Gu-raaa! Aici aţi venit la reeducare!, urlă gardianul. Primul lucru pe care o să-l învăţaţi e respectul! Când eşti întrebat ceva, răspunzi! Dacă sfidezi Poporul, Poporul te zdrobeşte! Aţi auzit?
- Da, să trăiţi!!!, strigară coloanele de condamnaţi într-un glas."