Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum 25 de ani, cănd debutam cu o carte despre senzitivitatea eminesciană, nu mă găndisem că simţurile pot fi superioare şi inferioare.
Că, adică, văzul şi auzul, respectiv pictura şi muzica, sunt stăpănii faţă de care mirosul, gustul şi pipăitul fac figură de paji supuşi.
Lecturi la tavă - "Despre miresme şi duhori
Acum 25 de ani, cănd debutam cu o carte despre senzitivitatea eminesciană, nu mă găndisem că simţurile pot fi superioare şi inferioare.
Că, adică, văzul şi auzul, respectiv pictura şi muzica, sunt stăpănii faţă de care mirosul, gustul şi pipăitul fac figură de paji supuşi. Observasem că estetica este "oculocentrică", privind cu dispreţ magnanim ezitările tactile sau nesigurele testări papilare, dar nu ştiam că Aristotel impărţea mirosurile in şase categorii (inţepător, dulce, amar, acru, uleios, putred), in vreme ce pentru Kant olfacţia şi gustul sunt simţuri chimice şi subiective, ale plăcerii individuale, pe cănd văzul şi auzul sunt mecanice şi obiective, axate, deci, pe cuprinderea exteriorului. Tot aşa, nu mă găndisem că "la Curtea inmiresmată a lui Ludovic al XV-lea curtenii foloseau zilnic alt parfum", pentru ca aristocraţia de azi să cultive, nu doar insipidul şi asepticul, dar şi inodorul: "Idealul nu il mai constituie monarhul cu miros dulce, aşa cum fusese supranumit Regele Soare, ci omul de afaceri elegant, curat şi fără miros, personificarea insăşi a lumii abstracte şi inodore a banilor".
Â
Citește pe Antena3.ro
ATLAS OLFACTIV. Sigur, ne dăm seama că "omul este un atlas olfactiv datorită emanaţiilor sale trupeşti, provenite din regiunea capilară, axilară şi sexuală", dar ne găndim mai rar că "lumea umană insăşi se deosebeşte in anumite mitologii, pe de o parte, de infernul htonian al demonilor, pe de alta, de cerul populat de zei, prin mirosurile sale sau prin absenţa lor". Dar v-aţi găndit că, pentru vestici, văzul este simţul distanţei prin excelenţă, in timp ce "pentru populaţiile ce locuiesc in junglă sau in regiuni cu vegetaţie abundentă, nasul bate mult mai departe decăt ochii, iar mirosul joacă un rol mult mai important in ce priveşte orientarea decăt la noi"?
Â
ORIENTARE. Mai departe: "dacă este adevărat că simţul mirosului serveşte la orientare, atunci omul occidental s-a orientat intotdeauna după Orient. Grecii au inventat toposul imaginar al unei Arabia felix parfumate. Luxul şi depravarea ar fi aşadar de provenienţă orientală".
In sfărşit, detalii din istoria parfumurilor (corespondenţele cromaticii cu miresmele, legăturile subtile dintre flacon, culoare, miros, temperament), existenţa "olmotecilor" precum a vinotecilor, etimologia deochiat franţuzescului "putain" şi a italianului "puta" in legătură cu "putoarea" noastră şi, deci, cu mirosul viciului, faptul că Baudelaire reprezintă un moment de cumpănă ("momentul in care se intretaie două stiluri ale parfumeriei şi două epoci ale sensibilităţii olfactive: mirosurile florale delicate şi proaspete ale femeii-copil şi parfumurile grele ale voluptăţii senzuale"), ori existenţa - la Versailles, fireşte - a unui Institut Superior Internaţional al Parfumului, unde anual sunt admişi 50 de parfumieri de vărf din lumea intreagă, başca International Fragrance Association... - toate acestea, şi incă multe altele asemenea, sunt cuprinse in cartea Mădălinei Diaconu, Despre miresme şi duhori. O interpretare fenomenologică a olfacţiei, apărută la Humanitas, editura care a şi retipărit nu demult acea splendoare sălbatică şi subtilă care este Parfumul lui Patrick Süskind.
Â
BIOGRAFIE. Născută in 1970, cu doctorate in filosofie la Bucureşti (1996) şi Viena (1998), cu stagii de cercetare in Berlin, Freiburg, Paris, Potsdam, Grasse şi Praga, Mădălina Diaconu face ştiinţă şi metafizică din simplele noastre plăceri, ne preumblă prin istoria şi teoriile mirosului ori prin dicţionarele parfumurilor, trecănd cu savantă dezinvoltură de la duhorile animalic-excitante la Ernest Beaux şi Chanel No. 5 şi de la "izotopii ideali ai feminităţii" la Edmond Roudnitska şi Diorissimo.
Â
"Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii, dulci ca un ton de flaut, verzi ca nişte cămpii. Iar altele bogate, trufaşe, prihănite, purtănd in ele avănturi de lucruri infinite, ca moscul, ambra, smirna, tămăia, care căntă, tot ce vrăjeşte mintea şi simţurile-ncăntă..."
Charles Baudelaire
