Justiţiarii

Acţiunea romanului “Justiţiarii” de Adam Creed se desfăşoară la Londra. Dar faptele pe care le descrie cu meticulozitate autorul sunt mai potrivite pentru un oraş departe de rigorile civilizaţiei.
_________________________

Pub-uri ticsite de beţivi care vorbesc tare, se ceartă, sau se încaieră. Străzi la discreţia cetelor de golani care îi terorizează pe trecătorii paşnici. Derbedeii nu se sinchisesc de oamenii de ordine, îi înjură şi chiar îi agresează fizic. Consumă sau vând droguri, scriu cu vopsea pe maşini, îi pândesc pe detectivii aflaţi în misiuni şi le compromit acţiunile.

Nici în familiile londoneze nu domneşte armonia. Indiferent dacă locuiesc în case georgiene, edwardiene, victoriene, sau în blocuri sordide, relaţiile dintre soţi sunt tensionate, copiii vorbesc urât unul cu altul şi cu părinţii lor, nu dau pe la şcoală iar cei mai mari se înhăitează cu bandele din cartierele rău famate.

Până şi o călătorie cu metroul devine o aventură neplăcută – în vagoane e înghesuială, aerul – irespirabil, se proferează cuvinte triviale în gura mare, borfaşii abia aşteaptă să-i jefuiască pe pasagerii neatenţi.

Într-un astfel de spaţiu guvernat de promiscuitate îşi exercită meseria Will Wagstaffe, detectiv inspector-şef la Secţia de poliţie Leadengate din centrul marii metropole. Nu are griji materiale, ar putea să trăiască tihnit din chiria percepută pe apartamentele pe care le-a primit ca moştenire de la părinţii lui, morţi în Bilbao, într-un atentat ETA. Setea de a face dreptate şi a instaura ordinea nu-i îngăduie, însă, o retragere într-un adăpost confortabil, deşi nu mai păstrează multe iluzii în legătură cu profesia sa – legea nu are resursele necesare ca să lupte cu ticăloşii.

Obosit după o anchetă dificilă în care a obţinut condamnarea inculpatului, Will Wagstaffe e pe punctul de a pleca în concediu. Deşi are biletele de avion în buzunar, renunţă la proiectatul sejur în Spania, deoarece trebuie să se ocupe de un caz teribil. Un bărbat bănuit de pedofilie este omorât într-un mod care îi lasă înmărmuriţi până şi pe cei mai experimentaţi poliţişti: lui Karl Colquhuon i se taie testicolele şi i se îndeasă în locul globilor oculari scoşi.

Nu după mult timp, un alt individ, suspectat că îi plăceau fetiţele, devine victimă. Guy Montefiore este tras în ţeapă în propriul său apartament.

Ziarele, radiourile, televiziunile se dezlănţuie cu o poveste de mare interes, care asigură tiraje sporite şi rating. Ele avansează o versiune năucitoare: mai mulţi justiţiari pe cont propriu îi pedepsesc pe prădătorii sexuali, scăpaţi de acuzaţii prin neglijenţa şi nepăsarea celor care aplică legea.

Cercetările pe care le întreprind Wagstaffe şi colegii lui – nici între ei nu sunt cele mai cordiale relaţii – descoperă un caz asemănător, înregistrat cu ani înainte. Unei femei, Lotte Stensson, care abuza şi de băieţi, şi de fetiţe, cineva i-a frânt falangele, braţele, tibiile, femurele, lăsând-o să moară în chinuri groaznice.

Valul de răzbunări împotriva pedofililor primeşte aprobarea entuziastă a comunităţii. Însă nu toate victimele atacurilor sunt vinovate. Acest detaliu îl îndârjeşte şi mai mult pe Wagstaffe ca să încerce să-i afle pe făptaşi şi să oprească nebunia.

“Justiţiarii” este un roman cu mult suspans, cu multe răsturnări de situaţie, captivant de la prima la ultima pagină. Dar această naraţiune se distinge mai ales prin autenticitate. Povestea pe care ne-o relatează autorul n-are nimic contrafăcut. Nici nu-i de mirare – Adam Creed a fost întemeietorul programului “Free to Write”, o serie de cursuri de creaţie literară predate în închisori. Cu siguranţă, în cadrul acestui program a aflat numeroase istorii cutremurătoare...
_________________________________________________

“ştie că poţi omorî pe cineva înfigându-i aer în venă. Dar, exact când îşi ridică braţul pentru a înfige seringa în piciorul atacatorului, acesta se mişcă, iar Karl simte o lovitură surdă în vintre. Expiră cu zgomot şi se lasă cuprins de întuneric.”