La Editura Polirom a apărut de curând cartea Doinei Uricariu „Maxilarul inferior”. Cine îi cunoaşte activitatea literară poetei şi eseistei Doina Uricariu ştie că, denumindu-şi astfel scrierea în două volume, n-a scris un curs de anatomie sau de chirurgie facială. De ce acest titluĂ „Aşa cum mari chirurgi au reconstituit maxilarul inferior al tatălui meu printr-o reconstrucţie chirurgicală şi estetică exemplară, şi eu am încercat să refac memoria, istoria şi o parte din romanul omului european în secolul al XX-lea, trăind liber sau în lagărul socialist. Din sute de poveşti trăite de mine şi de părinţii mei, din convorbirile de la Versoix cu Regina Ana, un om şi un martor excepţional al veacului. Din teatrul infinit al memoriei ce trece din viaţă în cărţile bibliotecilor vii pentru a putea trăi într-o singură viaţă cât mai multe vieţi. Numai aşa putem privi lumea cu cât mai multe perechi de ochi, de la cei ai furnicii la cei care o scrutează sub microscop, ca s-o vindece. De la privirea broaştei, din mâluri, la aceea a vulturului, în înălţimi, râvnită de filosof”, explică scriitoarea.
Ne vom întâlni cu poveşti de viaţă ale unor figuri marcante ale caselor regale europene, devenite personaje. Recursul la memorie scoate la iveală tezaure nepreţuite, clipe de viaţă trăite cu pasiune, povestite ce cei care mai rămăseseră „pe pământ, nu în gând”, atunci când autoarea s-a gândit să le asculte aducerile aminte. Un puzzle de imagini, fotografii, cuvinte şi impresii din care a realcătuit un continent interzis nouă în anii dictaturii.