x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Profilul Cleopatrei sub pălăria de pai

Profilul Cleopatrei sub pălăria de pai

de Clara Margineanu    |    02 Aug 2013   •   20:32
Profilul Cleopatrei sub pălăria de pai

Cleopatra Lorinţiu este o profesionistă a seducţiei prin limbaj. În fiecare dintre ipostazele sale, poetă, prozatoare, jurnalistă, realizatoare de televiziune, diplomat, este limpede, expresivă, sigură pe sine ştiind să surprindă esenţialul şi din întâmplările, aparent, derizorii. În literatură, conferă sens şi nobleţe durerilor, sfâşierilor, experienţelor care dor până la os. Ca jurnalist, a aşezat o lumină puternică asupra figurilor marcante din cultura română. Prin tot ce este, Cleopatra Lorinţiu dezvăluie o ereditate rafinată, şlefuită de un destin scris frumos. Mă gândesc la şansa de a călători şi de a pătrunde în spaţii, culturi şi civilizaţii descântate de istorie pe care le-a transpus memorabil în cărţi şi în filme. 

Cel mai recent roman al său, ,,Pălăria de pai” (Cluj Napoca, Editura Eikon, 2013) închide între coperţi povestea călătoriei unui cuplu, în marea necunoscută poleită cu splendori visate, care este insula Corsica. ,,Noaptea visam peisaje albastre, cu plaje întinse şi păduri de pini, cu palmieri şi, mai ales, cu arbuşti coloraţi: asta văzusem din Corsica eu, mai ales prin poze, pe Internet şi prin filme” spune personajul feminin care se confesează la persoana întâi. Tot prin intermediul internetului, cei doi protagonişti, ea, femeia fără nume din roman şi soţul ei, Bertrand, îi întâlniseră pe cei ce urmau să le fie gazde. Comunicarea doar virtuală a fost perfectă pentru a ascunde mari şi halucinante necunoscute. Între promisiuni mirobolante livrate electronic şi  realităţi întunecate descoperite la faţa locului rezistă ,,Pălăria de pai”. Pălăria observată de autoare în tabloul lui Delacroix, ,,Lupta lui Iacob cu îngerul”, pălăria ca simbol al copilăriei năsăudene, pălăria din poveste care în final, ,,zăcea terfelită în praf, pe jos”, pălăria sub care se ascund adevăruri zdrobitoare. Romanul Cleopatrei Lorinţiu ridică borul larg care învăluie unele asociaţii de binefacere. ,,Am început prin a le admira, considerând că e teribilă nobleţea acestor oameni altruişti. (...) Dar fapte concrete care s-au petrecut sub ochii noştri sigur că ne-au zguduit inocenţa încrezătoare cu care priveam către toată lumea prin anii nouăzeci.” Autoarea îşi deconspiră ochiul vulturesc, de reporter şi face observaţii crude, lucide, laconice, în care sunt recognoscibile pagini de jurnal. O recunosc de asemenea în text, pe Cleopatra cea foarte româncă, revoltându-se scrâşnit când o aude pe gazda sa spunând, între alte elecubraţii asimilate după ureche că ,,românii îşi vând copiii pe nimic.”

În esenţele lirice ale cărţii, autoarea vede în orice plecare, voiaj, călătorie sau vacanţă, o fugă. ,,Ducem cu noi această resursă mică, un portmoneu imaginar, o speranţă că toate se vor schimba, evident în bine, în altceva, neobişnuit şi conform cu un ideal pe care îl avem. (...) Duc cu mine iluzia că totul se va rezolva printr-o fugă de viaţa mea previzibilă.”

În Corsica însă, în această încercare de evadare, fugă şi posibil început de drum este vorba despre deziluzie, făţărnicie, comportament schizoid şi înfricoşător al gazdelor, despre localnici cărora nu le plac turiştii pentru că le tulbură atmosfera insulei, despre Omerta, legea păstrării tăcerii în mediile mafiote.

,,Pălăria de pai” este un roman care se citeşte cu sufletul la gură. Dezvăluim doar că are un final fericit, protagoniştii scapă cu bine din încercarea lor de evadare frumoasă. Reuşesc, după ce au trăit captivi într-un spaţiu ostil, să se smulgă, să se rupă, să scape din propria încercare. În urma lor rămâne cenuşa unui incendiu. Ştire de ziar local, prilej de speculaţii (,,Au spus că pompierul voluntar ar fi dat foc, imaginaţi-vă ce idiot, unor şerveţele de hârtie!”) şi impresia puternică a misturii prin flacără, izbăvitoare, purificatoare. 

Cleopatra Lorinţiu trăieşte intens, cu toate simţurile şi scrie cu colţul inimii. O decupez din câteva amintiri plutind spre neuitare. O văd râzând pe malurile Senei. O văd încordată, pe culoarele Televiziună Române. O văd din profil, surâzând sub o pălărie de pai care o apără de toate şi de sine.

×