Revoluţia fiecăruia

La 20 de ani de la căderea regimului comunist, Editura Polirom va publica, în colecţia Ego-grafii, volumul "Str. Revoluţiei nr. 89", o antologie coordonată de Dan Lungu şi de Lucian Dan Teodorovici, care reuneşte 20 de poveşti de viaţă a tot atâtor personalităţi provenind din cele mai diverse domenii.

Georg Aescht, Radu Aldulescu, Liviu Antonesei, Ion Barbu, Matei Bejenaru, Gigi Căciuleanu, Magda Cârneci, Toni Grecu, Laure Hinckel, Norman Manea, Solomon Marcus, Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Dan Perjovschi, Ion Pop, Ion Sapdaru, Andrei Şerban, Cristina Ţopescu, Matei Vişniec şi Jan Willem Bos sunt cei care şi-au întors privirea către trecut la ceas aniversar. Antologia va apărea pe piaţă la sfârşitul acestei luni, iar lansarea volumului va avea loc în cadrul Târgului Gaudeamus (25-29 noiembrie), unde vor fi prezenţi şi câţiva dintre semnatarii textelor.

Fie că personalităţile ale căror mărturii le veţi regăsi în carte se aflau în România sau în străinătate la momentul decembrie 1989, coordonatorii şi-au dorit să prezinte o altfel de imagine a celor întâmplate în urmă cu 20 de ani: "Despre Revoluţie s-au publicat nu numai lucrări istorice, ştiinţifice, s-a făcut şi multă memorialistică. Pe noi ne-a interesat o istorie personală din perioada respectivă. Chiar aşa sună şi pretextul acestei cărţi. Ne-a interesat ce au făcut aceşti oameni în acele momente, cu amănunte mult mai personale şi emoţionale. Mulţi s-ar putea gândi că ne-am oprit la 20 de personalităţi pentru că se împlinesc 20 de ani de la Revoluţie, de fapt s-a nimerit să rămână acest număr. Noi am făcut invitaţia de a scrie pentru 40-50 de persoane, ştiind că numai o parte vor răspunde. Însă, în primul rând ne-am dorit ca cei care au acceptat să provină din domenii cât mai diferite. Pentru că altfel a văzut ce s-a întâmplat atunci un om care are tangenţe cu teatrul şi filmul, decât unul care vine dinspre literatură. Şi nu mă refer la partea stilistică, ci doar la punctul de vedere emoţional", mărturiseşte Lucian Dan Teodorovici.

Ole, Ole, Ceauşescu nu mai e?
După cum precizează şi în volum cei doi coordonatori: "Documentarele, scrupuloase în reconstituiri şi abundente în detalii, palpitante pentru cei care au trăit acele clipe, se pot dovedi prea puţin atractive pentru noua generaţie. Poate că prinşi - în mod justificat, de altfel - de mania exactităţii şi a adevărului, pierdem din vedere teribila experienţă umană a momentului. Poate că în rememorările noastre istoria pune prea mult în umbră omul, evenimentele acoperă trăirile subiective, experienţa colectivă o eclipsează pe cea personală". Însă până când veţi găsi răgazul să păşiţi pe "Str. Revoluţiei nr. 89" vă oferim un fragment din textul Cristinei Ţopescu, intitulat "OLE, OLE, CEAUŞESCU NU MAI E?" (rânduri scrise în Spania, într-o scurtă, dar minunată vacanţă la o fermă de cai, în iulie 2009): "Atunci, în '89, la libertatea pe care mi-o recâştigasem după un periplu de trei luni prin cinci închisori (batalionul de la Oraviţa, arestul de la Reşita, Penitenciarul de la Timişoara, Jilava şi arestul din Rahova), se adăuga libertatea noastră, a tuturor, libertatea poporului meu. Ştiu, sună patetic, dar aşa simţeam atunci, patetic, toţi simţeam patetic, ne iubeam, ne îmbrăţisam, ne câştigasem libertatea pe care n-o avusesem niciodată (cel puţin, generaţia mea). Eram beată de fericire, de libertate, de speranţă şi exaltare pentru ce va să vină. Au fost zile de graţie, îi mulţumesc lui Dumnezeu că le-am trăit, mă bucur că n-am reuşit să trec graniţa, în disperarea de a ajunge la mama mea, care era atunci bolnavă, în Germania, mă bucur că am trăit în două epoci, mă bucur că am avut experienţa închisorii şi a terorii pe care Securitatea a exercitat-o cu atâta sârg asupra familiei mele şi mă mai bucur că, deşi atunci îi dispreţuiam şi îi sfidam pe securişti, acum nu sunt traversată nici de ură, nici de vreo dorinţă de răzbunare".