Richter 8,9

SCENA CRIMEI

La începutul anilor ’90 deplângeam absenţa unor autori români interesaţi de mystery&thriller. Între timp, spre bucuria mea, lucrurile s-au aşezat pe un alt făgaş. În ultimul deceniu au apărut mai mulţi scriitori care au asimilat reţeta acestui gen, câţiva dintre având o contribuţie originală la dezvoltarea lui. Pe cei mai valoroşi i-am salutat cu entuziasm în cadrul acestei rubrici.

Un ultim venit este Andrei Călăraş. Romanul său “Richter 8,9” mi-a provocat o agreabilă surpriză. Mi-am zis la sfârşitul lecturii: iată o intrigă condusă cu abilitate, cu mult suspans, cu personaje credibile, aflate în situaţii paradoxale, care oricând ar putea deveni reale. Mai mult, acest prozator are mână sigură, scrie cu talent şi pasionant, reuşind să înregistreze, deseori, într-un mod impresionant, zbaterile eroilor săi, sondându-le cu pricepere abisurile conştiinţei.

Protagonistul pe care şi l-a ales e un pictor român ajuns în faimosul oraş de pe malurile Senei. Alexandru Don cunoaşte acolo momente de glorie, vertijul succesului, devenind un răsfăţat al  criticii şi al publicului. O idilă curmată brusc îl alungă, însă, în braţele disperării. În loc să-şi continue cariera strălucită, el se afundă tot mai mult în tenebrele alcoolului, irosindu-şi înzestrarea excepţională. Nu mai poate lucra, se complace în suferinţă, se torturează singur punându-şi întrebări chinuitoare, ajungând să fie bântuit de gândul sinuciderii.

Exact în momentul în care, aflat pe un peron dintr-o staţie de metrou, vroia să-şi curme zilele, un “clochard” îi pune în braţe un tablou, aruncându-se apoi el în faţa trenului. Scena este relatată într-un mod memorabil, cu o siguranţă artistică fără cusur.

Dintr-odată, viaţa lui Alexandru Don cunoaşte un iureş de întâmplări, care mai de care mai uimitoare. Datorită lor se trezeşte din letargia în care se cufundase, se smulge din boemă şi traiul sordid. Pentru a se salva din mrejele conspiraţiei ţesute în jurul său, se transformă într-un detectiv dornic să afle ce semnificaţie are pânza misterioasă care i-a fost încredinţată într-un ceas de cumpănă. Ascunde ea un mesaj? Cine era vagabondul care o deţinuse? De ce comisese gestul fatal?

Drumurile îl poartă pe Don de la Paris la Bucureşti, din Egipt în Elveţia. Cunoaşte indivizi enigmatici, este urmărit, bătut, arestat, scăpând ca prin urechile acului din încleştări dure. Abia într-un târziu află miza jocului periculos în care s-a aventurat fără voie. Cândva, în antichitate, s-a creat o armă teribilă, care ar putea aneantiza întreaga omenire, dacă ar încăpea în mâinile unor sceleraţi, însetaţi de a dobândi puteri imense. Goana unora după câteva carnete unde sunt consemnate secretele construirii ei provoacă un turbion de evenimente imprevizibile şi lasă în urmă multe victime. 

Cu un stil atractiv, atent supravegheat, care dovedeşte o bună ştiinţă a scrisului, romanul “Richter 8,9” este unul dintre cele mai captivante thrillere apărute în ultima vreme în limba română.

 “Ceva şuieră deasupra capului meu. Genunchiul se loveşte de asfalt cu o bufnitură surdă. Simt în palme pielea crăpând. Se aud strigăte. Mă răsucesc pe o parte. Măcar să văd moartea venind.”