x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Sânge şi splendoare. Un roman despre intriga şi corupţia familiei Borgia

Sânge şi splendoare. Un roman despre intriga şi corupţia familiei Borgia

de Mihaela Stănescu    |    05 Mai 2014   •   10:29
Sânge şi splendoare. Un roman despre intriga şi corupţia familiei Borgia

De la Machiavelli încoace, istoria familiei Borgia a constituit un subiect pentru numeroşi scriitori. În perioada Renascentistă, de la Biserica Romano-Catolică şi până la filozofia politică, numele Borgia reprezenta putere iar membrii familiei erau socotiţi ca fiind simbolul corupţiei.

Sarah Dunant, autoarea romanului ''Sânge şi splendoare'' a combinat thrillerul psihologic cu istoria, oferind o cronică flamboaiantă a uneia dintre cele mai spectaculoase familii din istoria lumii.

Spre sfârşitul secolului al XV-lea, frumuseţea şi prosperitatea Italiei sunt marcate de violenţă, intrigă şi corupţie, mai cu seamă în Roma şi în sânul Bisericii Catolice. Familia Borgia este văzută drept cea mai coruptă din punct de vedere sexual şi financiar, făcând-o cea mai violentă familie din acea vreme.

Cardinalul Rodrigo Borgia, îşi foloseşte influenţa, cumpărându-i pe înalţii prelaţi, pentru a ajunge la puterea supremă sub numele de Papa Alexandru al VI-lea. O familie străină într-un oraş italian este un prilej de controverse şi conflicte pe care doar un strateg excelent şi un diplomat precum Rodrigo Borgia le poate surmonta.

În cele 512 pagini, Sarah Dunant arată nu doar viclenia de care este capabilă specia umană, ci şi modul în care aceasta poate fi subjugată, mergând pe principiul piramidei. Cesare Borgia este prezentat ca fiul viril al Papei, un comandant de oşti cu o fire rece şi iute de mână, capabil chiar şi de fraticid, pentru a putea avea puterea supremă. Lucrezia, singura fiică a Papei, este prezentată ca o fire blajină şi mai puţin acuzată de acte sângeroase. Fiind o Borgia, firea ei nu se aseamană cu tăria de caracter pe care o au restul membrilor din familie şi îndură viclenia cu care tatăl său şi Cesare îi desfac prima căsătorie şi cum o distrug pe a doua, din motive politice. Ceilalţi doi copii ai Papei, Juan şi Jofre, nu au o atât de mare însemnătate istorică pe care au avut-o Lucrezia şi Cesare.

Sarah Dunant aduce în prim-plan o carte mai puţin academică, aşa cum ne-au obişnuit manualele de istorie. Este o abordare inedită a unei istorii care nu a făcut doar subiectul unui serial, ci şi a atâtor tratate mai vechi sau mai noi în legătură cu supremaţia cu care un cap al familiei îşi poate îngenunchea supuşii.

×