Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ceva vreme, Bogdan Hrib a zis că dacă tot are editură (Tritonic) nu ar fi rău să vadă cum este să fii propriul tău subordonat. A scris un roman, două.. acum a ajuns la numărul patru şi, se vede, nu se poate opri. Ar fi şi păcat, pentru că personajul său, Stelian Munteanu, are succes...
• De ce ai ales calea literaturii poliţiste?
Din comoditate şi dintr-un calcul foarte egoist – concurenţa nu era prea mare. În afară de George Arion, în 2006, nu erau prea mulţi autori în zona asta. Dar a fost un calcul greşit – nici piaţa nu era pregătită pentru autorii români... Aşadar, după ce am făcut primul pas, l-am făcut şi pe al doilea şi am rămas aici în linia întâi... Între timp am primit întăriri, Lucia Verona, Oana Stoica Mujea, Ivona Boitan, Monica Ramirez. Să nu-i uit şi pe domni: Adrian Onciu, Stelian Ţurlea, Răzvan Dolea, Alexandru Mihalcea şi, cu voia dumneavoastră, chiar dacă nu e în sfera policier-ului, ci mai mult în zona thriller-ului politic, Bogdan Teodorescu... Suntem aproape un pluton, nu?
• Policier-ul este la fel de uşor de scris precum este de citit?
Nu cred că este uşor de citit. fii nici de scris! Mă rog, exagerez... Se poate citi şi uşor, dar din ce în ce mai multe romane mystery & thriller au poveşti complexe, elaborate, cu stil rafinat... E nevoie de poftă de citit, nu merge chiar aşa, pe scara tramvaiului sau pe o bancă într-o sală de aşteptare dintr-o gară... Romanele noastre îţi cam pun mintea pe bigudiuri... Desigur, dacă vrei. Cât despre mine, ce să zic, nu scriu uşor, mă concentrez greu, am nevoie de linişte, nu pot scrie oriunde şi oricând. Pentru „Ucideţi generalul” mi-am impus în decembrie un program dur de 10 ore pe zi. Am reuşit să termin pe 31 decembrie la ora 18:25, în timp ce primeam prin uşă atenţionări că ar trebui să mă pregătesc pentru petrecere...
• Călătoreşti des în nord. În „Ucideţi generalul” se văd influenţele literaturii nordice atât de curtată şi la modă în ultima vreme?
Literatura nordică a prins pentru că a avut un moment minunat de marketing – moartea misterioasă a lui Stieg Larsson... Însă, dacă ar fi fost doar atât, s-ar fi dezumflat repede. Ei, autorii nordici au ceva ce noi, ăştia mai sudici sau mai transatlantici, am cam pierdut pe drum: povestea! Poveşti în poveste, bogate, delicioase, suculente, crude sau fericite, dar savuroase... Dacă vom reuşi să scriem... poveşti, viitorul e al nostru. Iar eu am încercat să pun multe poveşti în „Ucideţi generalul”... Adevărate o parte... Aşadar, răspunsul este da.
• Stelian Munteanu este la al patrulea roman. Presupun că nu şi ultimul…
Nu, desigur. Am vrut să fac o pauză acum... N-am reuşit pentru că mi-a încolţit al cincilea. „Haşis” se numeşte. Va fi şi Munteanu şi Toni Demetriade, dar mai ales povestea lui Puşkin, enigmaticul ex-KGB-ist. Şi va fi povestea unui ţinut straniu: „Oraşul liber Christiania”, aflat la mică depărtare de centrul Copenhagăi... O poveste din anii '70, împletită cu una din anii 2000...
• De ce ai ales calea literaturii poliţiste?
Din comoditate şi dintr-un calcul foarte egoist – concurenţa nu era prea mare. În afară de George Arion, în 2006, nu erau prea mulţi autori în zona asta. Dar a fost un calcul greşit – nici piaţa nu era pregătită pentru autorii români... Aşadar, după ce am făcut primul pas, l-am făcut şi pe al doilea şi am rămas aici în linia întâi... Între timp am primit întăriri, Lucia Verona, Oana Stoica Mujea, Ivona Boitan, Monica Ramirez. Să nu-i uit şi pe domni: Adrian Onciu, Stelian Ţurlea, Răzvan Dolea, Alexandru Mihalcea şi, cu voia dumneavoastră, chiar dacă nu e în sfera policier-ului, ci mai mult în zona thriller-ului politic, Bogdan Teodorescu... Suntem aproape un pluton, nu?
• Policier-ul este la fel de uşor de scris precum este de citit?
Nu cred că este uşor de citit. fii nici de scris! Mă rog, exagerez... Se poate citi şi uşor, dar din ce în ce mai multe romane mystery & thriller au poveşti complexe, elaborate, cu stil rafinat... E nevoie de poftă de citit, nu merge chiar aşa, pe scara tramvaiului sau pe o bancă într-o sală de aşteptare dintr-o gară... Romanele noastre îţi cam pun mintea pe bigudiuri... Desigur, dacă vrei. Cât despre mine, ce să zic, nu scriu uşor, mă concentrez greu, am nevoie de linişte, nu pot scrie oriunde şi oricând. Pentru „Ucideţi generalul” mi-am impus în decembrie un program dur de 10 ore pe zi. Am reuşit să termin pe 31 decembrie la ora 18:25, în timp ce primeam prin uşă atenţionări că ar trebui să mă pregătesc pentru petrecere...
• Călătoreşti des în nord. În „Ucideţi generalul” se văd influenţele literaturii nordice atât de curtată şi la modă în ultima vreme?
Literatura nordică a prins pentru că a avut un moment minunat de marketing – moartea misterioasă a lui Stieg Larsson... Însă, dacă ar fi fost doar atât, s-ar fi dezumflat repede. Ei, autorii nordici au ceva ce noi, ăştia mai sudici sau mai transatlantici, am cam pierdut pe drum: povestea! Poveşti în poveste, bogate, delicioase, suculente, crude sau fericite, dar savuroase... Dacă vom reuşi să scriem... poveşti, viitorul e al nostru. Iar eu am încercat să pun multe poveşti în „Ucideţi generalul”... Adevărate o parte... Aşadar, răspunsul este da.
• Stelian Munteanu este la al patrulea roman. Presupun că nu şi ultimul…
Nu, desigur. Am vrut să fac o pauză acum... N-am reuşit pentru că mi-a încolţit al cincilea. „Haşis” se numeşte. Va fi şi Munteanu şi Toni Demetriade, dar mai ales povestea lui Puşkin, enigmaticul ex-KGB-ist. Şi va fi povestea unui ţinut straniu: „Oraşul liber Christiania”, aflat la mică depărtare de centrul Copenhagăi... O poveste din anii '70, împletită cu una din anii 2000...
Citește pe Antena3.ro
• Chiar şi JK Rowling l-a ucis pe Harry Potter la un moment dat. Trupa ABBA s-a retras în culmea gloriei (că tot vorbeam de nordici). Soarta lui Stelian Munteanu este în mâna/mintea directorului de marketing Bogdan Hrib?
Stelian mai are multe cărţi de vândut... Romane vreau să spun... pe la numărul 10 sau 12 mă gândesc să-l scot la pensie... Dar până atunci există în mintea mea şi proiecte cu personaje complet noi... Vom vedea ce va zice piaţa... Cam aşa se începe o analiză: Din punct de vedere marketing... visez să vând 10.000 de exemplare dintr-un roman în România. Mă aude cineva? Mă ajutaţi?
• Se aud zvonuri că unele dintre romanele tale vor merge la export.. E adevărat?
Da, se aude bine. „Filiera grecească” ar fi trebuit să apară în Japonia în aprilie. Deocamdată nu am mai pus întrebări. „Ucideţi generalul” sună bine de tot în engleză. Am citit deja primele capitole traduse şi sper ca în noiembrie alături de George Arion cu „Atac în bibliotecă” şi Oana Stoica Mujea cu „Indicii anatomice” să debutăm pe piaţa britanică. Mike Phillips, un redutabil autor ne girează...
• Şi o ultima întrebare. De data aceasta adresată lui Stelian Munteanu. Cum l-ar caracteriza pe romancierul BH?
Agitat, impulsiv, credul, entuziast, un om normal din zilele noastre. Romancierii nu sunt nici pustnici, nici semizei, nici sclavi... fii ei stau la cozi, pleacă în concedii, au joburi, au familii, conduc maşini şi tot aşa...
