Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Le Figaro Littéraire: Cioran, Istrati și Ionesco, „românii din Paris”
Emil Cioran. Născut la Rășinari în 1911, supranumit „filosoful disperării”, fie judecând și după întâia sa carte publicată: Pe culmile disperării.
În 1940, la 29 de ani, Cioran părăsea România și se stabilea, pentru totdeauna, la Paris, unde a trăit ca apatrid după ce autoritățile comuniste i-au retras cetățenia română.
Cunoscut mai degrabă Eugène Ionesco, decât Eugen Ionescu, scriitorul s-a născut în Slatina, cu doi ani mai devreme decât Cioran – în 1909. Supranumit „părintele teatrului absurdului”, a fosy veșnic vrăjit de dramaturgie, Cântăreața cheală / La Cantatrice chauve fiind, poate, cea mai cunoscută operă a sa.
Și Panait Istrati, supranumit „scriitorul vagabond”.
Sau scriitorul cu doar patru clase terminate, care a învățat singur limba franceză din dicționare. Născut la Brăila, marcat de sărăcie și neajunsuri, a ajuns cunoscut peste hotare – în special în Franța, unde găsești o străduță în Nisa purtându-i numele. Opera lui a fost tradusă în peste 30 de limbi. A murit în București, „singur și izolat”, scrie historia.ro, la aproape două decenii după ce ar fi avut un gând să își ia viața.
Luca Niculescu, fost ambasador al României în Franța, a marcat momentul apariției celor trei scriitori români pe prima pagină a ediției de joi, 22 februarie, a publicației franceze Le Figaro Littéraire. El a scris pe Facebook:
„Surpriză foarte plăcuta în această dimineață. Trei români din Paris în deschiderea Le Figaro Litteraire. De ce ? Pentru că sunt mereu de actualitate. O parte din opera lui Eugen Ionescu a apărut recent în celebra colecție Quarto de la Gallimard. Panait Istrati este erou de banda desenată în două volume publicate acum puțini ani. Iar 160 de scrisori ale lui Emil Cioran dintre anii 1930 – 1990 au fost publicate și ele acum câteva zile, tot la Gallimard. „Manie epistolară” se numește volumul, iar prezentarea începe – se putea altfel ? – cu un citat din Cioran: „Scrisoarea e o conversație cu un absent, un eveniment major al singurătății”.
