Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Începutul e consumat de cel mai suculent cuvânt (din punctul nostru de vedere): „«Capsoman» este un termen folosit, la noi, în Moldova și Muntenia. Mult mai des însă în Balcani, unde a devenit din poreclă nume de familie (Kapsamunov, Kapsamanov). Cu înțelesul de om care «se bagă», are tupeu, e încăpățânat, își însușește ceea ce nu i se cuvine, «pune mâna». A se vedea, de pildă, C. Sandu-Aldea, «Pe drumul Bărăganului»: «Satele de hoțomani/Și Grivanii capsomani». Supranume de origine turcă: «Kарsomun» - «fură/ia (kap) pâinea». Un mic hoț care lăsa vânzători ambulanți de pâine, nerușinându-se de cineva, fără o pită mare. «Somún» - pane grande [Filippo Argenti, Regola del parlare turco, 1533]”, a punctat etnologul Gheorghiță Ciocioi.
Lupul din… curte
În completare: „Numele pâinii este considerat (după unii cercetători fără temei) ca fiind un împrumut din greacă: ψωμίν (a evoluat din greaca veche: ψωμός). «Nu fi capsoman» a rămas, iată, până astăzi, o adresare față de cineva care «se calicește»...”. Mai departe, pe urmele termenului „curte”: „Întâlnit, de asemenea, sub forma Curtea. Nume de familie la nord și la sud de Dunăre (Kurtev, Kurti, Kurta, Kurt, Kurtan, Kurto etc.). Dat, totodată, unor păstori ardeleni din Dobrogea de către administrația otomană de până în 1877-1878. Supranume turcesc inițial. Din kurt - lup. Fără vreo legătură cu ograda, curtea, conform înregistrărilor numelui în cauză”.
Nume cu înțeles uitat
Mungiu - lumânărar (și mumie)
„Termen turcesc, folosit, în trecut, și de slavii balcanici, de armeni, români etc. ca nume al unei îndeletniciri: lumânărar (fabricant și negustor/vânzător - adeseori ambulant - de lumânări). În turcă - mumcu (a se citi mumgiu). Din supranume, va deveni nume de familie: Mumgiu, Mumgiev, Mungiev, Mungiu etc. La origine, mūm (lumânare, ceară) este un termen persan, întâlnit și în medio-persană cu același înțeles”
Gloanțe oarbe, ceară, catran
Tot aici: „Târziu, mumcu (mumgiu) va căpăta și sensul de soldat înarmat cu o pușcă cu gloanțe oarbe (care face doar zgomot, sperie). Cea mai veche sursă turcică în care apare termenul persan mūm/mom (lumânare), tălmăcit întâi în latinește prin candela - Codex Cumanicus [1303]. Tot din mūm - mūmiyā (mumie). 1. Un amestec pe bază de ceară, cu rășini, catran etc. 2. Un cadavru îmbălsămat cu acest amestec. Termen trecut în mai multe limbi (arabă, greacă). În franceză și engleză, ajuns pe filieră arabă”.
Șarapciu - negustor de vinuri
„Nume întâlnit în sudul țării. De origine turcă - şarapçı având înțelesul de negustor de vinuri (din șarap - vin, în turcă - termen provenit din arabă: şarāb, unde are un înțeles ceva mai larg în legătură cu băuturile alcoolice). Din numire a unei îndeletniciri, ajuns nume de familie. Destul de des întâlnit în Balcani (Șarapciev, Șarapov, Șarapciiski)”.
Citește pe Antena3.ro
Șișcu - dolofan, rotofei, gras
„Nume de familie balcanic (Șișkov, Șișkanov) născut dintr-o poreclă. Șișko/Șișkan = dolofan, rotofei, gras (bulgară, dialectal). Trecut și la noi, nefiind însă la fel de răspândit ca la sud de Dunăre”.
Caraculacu - om care trage cu urechea, spion
„Nume de origine turcă, ajuns la noi din Balcani, unde este purtat nu doar de turci. Inițial, un supranume: karakulak (turcă) - om care trage cu urechea (pe la uși), spion. Ad litteram: ureche neagră (kara - neagră; kulak - ureche). Calchiează numirea îndeletnicirii cu același sens în persană (siyâh-guș)”.
Halaicu - la mâna altuia
„Nume provenit dintr-o poreclă sud-dunăreană - prezentă atât la bulgari, cât și la românii din Valea Dunării - alaiko/alaicu. În tălmăcire, om care își tot caută regiment, ceată, echipă (din turcă: alay = regiment). Alaika, de asemenea, în Balcani, are sensul de slugă, o persoană mereu la mâna cuiva. Supranume devenit nume de familie (Alaikov, bulgară)”.
Topală - șchiop
„Nume turcic. La noi, întâlnit și sub formele Topal, Topalu. În turcă: topal - șchiop.
Cea mai veche sursă ce menționează termenul dat din limba turcă: Toppàl: uno che ha le gambe infiate - nô puo chaminare [Filippo Argenti, Regola del Parlare Turco, 1533]”.
Un aromân - cel mai de seamă pictor al Bulgariei
Nu închideți „Dicționarul”, am păstrat la sfârșit minibiografia unui personaj interesant: Vladimir Dimitrov Poppetrov (căruia i s-a adăugat numele de Maestrul). Are cuvântul Gheorghiță Ciocioi: „Poppetrov s-a născut în 1882, la Froloș, Bulgaria, dintr-un tată vlah, refugiat din satul Magaruva, de lângă Bitola, bunicul acestuia fiind preot al cunoscutei localități, ce a dat mai multe personalități culturii noastre. Mama sa era, de asemenea, refugiată din actuala Macedonie”.
Profesor de caligrafie și gimnastică
Pe același fir: „În 1889, familia pictorului s-a mutat la Kiustendil, unde Popppetrov își va încheia studiile liceale. Va urma Academia de Artă de la Sofia, participând apoi la Războaiele Balcanice (1912-1913) și Primul Război Mondial (1915-1918) în calitate de artist, în Divizia Rila. Între 1911-1918, cu întreruperi, Vladimir Dimitrov a fost profesor de caligrafie și gimnastică la Liceul Comercial din Svistov, orașul de la Dunăre din dreptul Zimnicei. Realizează sute de pânze, arta sa fiind unanim apreciată de critica bulgară și străină”.
La loc de cinste
Nu în ultimul rând: „Participă la mai multe zeci de expoziții internaționale. În 1924, Poppetrov va semna un contract cu senatorul american Dr. John O. Crane, care va cumpăra (cu banii în avans) tot ce avea să picteze artistul până în 1928. «Grigorescu» aromân al bulgarilor, adept al tolstoismului, se va muta la cele veșnice pe 29 septembrie 1960. Marile muzee de artă din țara vecină, dar și din Europa și Statele Unite, păstrează astăzi la loc de cinste operele sale”.
Pădure cu luminiș
Ultima provocare de astăzi: „dumbravă”. „Este un termen slav, ajuns la noi, cel mai probabil, prin intermediul medio-bulgarei de cancelarie. Dăbrava are același sens ca în română: pădure tânără de stejar, rară, cu multe luminișuri; mică poiană într-o astfel de pădure. Dăb (slavă) = stejar. În proto-slavă, dar și în unele dialecte sud-dunărene, dă(b)nbrava”.
„«Capsoman» are înțelesul de om care «se bagă», are tupeu, e încăpățânat, își însușește ceea ce nu i se cuvine, «pune mâna»”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„«Nu fi capsoman» a rămas, iată, până astăzi, o adresare față de cineva care «se calicește»...”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„«Capsoman» este un termen folosit, la noi, în Moldova și Muntenia. Mult mai des însă în Balcani, unde a devenit din poreclă nume de familie (Kapsamunov, Kapsamanov)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„«Mungiu» este un termen turcesc, folosit, în trecut, și de slavii balcanici, de armeni, români etc. ca nume al unei îndeletniciri: lumânărar (fabricant și negustor/vânzător - adeseori ambulant - de lumânări)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„În 1924, Vladimir Dimitrov Poppetrov va semna un contract cu senatorul american Dr. John O. Crane, care va cumpăra (cu banii în avans) tot ce avea să picteze artistul până în 1928”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
