x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Film Calcan, la Cannes (I)

Calcan, la Cannes (I)

de Rodica Mandache    |    26 Aug 2011   •   21:00
Calcan, la Cannes (I)

Daca traiesti mai indelungat, esti norocos. Cunosti oameni nenumarati, feluriti. Jocurile memoriei ii impart pe caste pe toti cei care ti-au tulburat sufletul. Ei sunt colegii, partenerii, prietenii, iubitii. Memoria apasa mai tare pe pedala ,mai ales la cei care te-au socat, te-au bucurat, te-au uimit, te-au indurerat... si uite asa si asa mai departe.

'Perdanti' sau 'ganianti' se perinda prin viata ta si uneori ai si bucuria imensa a reintalni­rilor. Un astfel de lucru de neuitat mi s-a intamplat in aceasta vara fierbinte.

– Ce? Cine? Unde? Cum?

– Dan Nutu!

– Chiar el?

– El! Dan Nutu a venit sa filmeze din nou!

E dimineata si ne pregatim pentru prima zi de filmare. Flecarim, desi 'nu e figura noastra', vorbim despre toate si ne e drag de noi! Sau mie imi este...

Ea: – Si am mancat pe malul marii, intr-un mic restaurant.

El: – Unde?

Ea: – La Cannes! (si el face o figura horror)

El: – La Cannes?

Ea: – Da!!! Si o masa extrem de simpla a costat cat avionul Bucuresti – Paris.

El: (absent) – Unde, draguta? (ironic, ca un ardei iute)

Ea: – La Cannes!

El: – Aha!

Ea: – Mie imi place pestele. Am mancat calcan...

El: – Calcan, la Cannes?

Ea: – Daaa...

El: – Esti proasta rau (e un fel al lui de a ma mangaia prieteneste, un grad de intimitate). Calcanul e in Marea Neagra, la Cannes sunt altii...

Dialogul continua la fel de curios in aceasta lunga pauza pe care o avem noi doi, caci restul echipei filmeaza in draci.

Filmul este 'Puzzle pentru un orb' (eu spun sa-si schimbe titlul). Vlad Paunescu, producatorul. Regizorul este Andrei Zinca. Si Dan Nutu, 'marele' Dan Nutu, plecat de o vesnicie, s-a intors pentru un rol al unui scriitor orb si de 70 de ani. A plecat adolescentul zurliu, nelinistit si rautacios, si s-a intors un domn, la pensie.

Traiesc o bucurie nesperata, pentru ca nu ne grabim, stam, si stam, si vorbim ca odata, demult, si ma topesc de placere pentru ca mi-a fost tare dor de el. Intalnirea cu Dan Nutu – si-n tinerete, si acum – a fost un noroc, pentru ca am avut re­velatii alaturi de el, in prietenia baieteasca sub care la mine dormita o fiara.

Ea: – Te cheama la cadru! Filmezi? Ce filmezi tu fara mine (am uitat sa va spun ca eu sunt insotitoarea acestui scriitor orb, care-i aduce cafele si-i face observatii mormaite)?

El: – Atunci sa ma duc la cadru. (Nu se vede un muschi tresarind, nu clipeste, nici nu stiu daca-i bate inima, dar cred ca e foarte emotionat.)

Ea: – Am venit la 9:00 dimineata si acum e 17:20.

In acest prim cadru, dupa multi ani, 30 cred, Dan Nutu e lesinat, sta intins pe jos – mortul din baie – radem ca asa s-a intamplat sa fie scena asta si nu alta. Scriitorul orb dicteaza casetofonului.

Citeste versurile baiatului sau cel mic, Alexandru. Dan Nutu are doi baieti, de 23 de ani si 19 ani. Nu mi-l inchipui tata, tata clasic.

×
Subiecte în articol: cannes film