Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Regizorul vorbeste despre pelicula sa premiata la Cannes, "Dupa dealuri", si explica de ce o vom vedea abia la toamna
● Jurnalul National: "Dupa dealuri" a fost deopotriva laudat si criticat la Cannes. Va fi acesta cel mai controversat film al dvs. de pana acum?
● Cristian Mungiu: "Dupa dealuri" si "Amour", filmul lui Michael Haneke, au condus, impreuna, din momentul primei lor vizionari si pana la sfarsitul festivalului, in topul aprecierilor revistei Screen International aprecieri facute de unii dintre cei mai importanti critici de cinema din lume asa ca formularea asta din presa romana de tip filmul a fost deopotriva laudat si criticat e usor imprecisa. Nu filmul este controversat, ci subiectul filmului, ceea ce pune el in discutie suscita opinii diferite ceea ce e si normal, fiind vorba despre rostul si necesitatea religiei in viata noastra si despre cat de literal trebuie ea interpretata.
● Va asteptati la premiile pentru scenariu si interpretare feminina?
● Nu ma asteptam la aceste premii in sine, desi era limpede pentru oricine ca cele doua actrite fac niste roluri extraordinare si ca vor fi remarcate. Speram ca juriul sa aprecieze filmul, dar nu avem niste asteptari anume premiile sunt, de regula, urmarea unor conjuncturi si, prin urmare, e bine sa le primim cu placere, dar si cu o anume reticenta. Ce ma bucura cel putin la fel de tare cat si premiile este achizitionarea filmului in atat de multe tari asta este o confirmare a valorii unui film cu mult mai putin conjuncturala decat niste premii.
● Este adevarat ca motivul pentru care cele doua protagoniste, Cosmina Stratan si Cristina Flutur, au ajuns la Cannes pe ultima suta de metri este acela ca juriul festivalului s-a decis foarte tarziu sa le acorde lor premiul pentru interpretare?
● Nu este adevarat. Juriul s-a decis foarte tarziu asupra tuturor premiilor si mai cu seama asupra celui mai bun film au fost, pana in ultima clipa, foarte multe alte ierarhizari anterioare celei care a fost in final facuta publica cum se intampla cel mai adesea in orice juriu care incearca sa stabileasca un palmares acceptabil de catre oameni cu gusturi inevitabil foarte diferite.
● Nici nu s-a lansat filmul in Romania si s-au gasit deja destui care sa spuna ca ar putea fi considerat anti-Biserica, anti-fanatism religios. Ati declarat deja ca "Dupa dealuri" nu e un film despre o exorcizare, ci unul despre dragoste, dragostea de aproapele tau si dragostea fata de Dumnezeu. Ce v-a impresionat in mod deosebit la aceasta poveste nefericita intamplare de la Tanacu – pentru ca, pornind de la ea, sa construiti "Dupa dealuri"?
● Filmul aduce in discutie foarte multe lucruri, inclusiv aceasta atitudine de a avea o parere despre ceva ce inca nu cunosti. Vorbeste despre dragoste, despre ce fac oamenii sau cer altora sa faca in numele dragostei, vorbeste despre vina, raspundere sociala, indiferenta, despre superstitii si credinta, despre interpretarea literala a religiei in raport cu asimilarea valorilor ei profunde, despre libertatea de a alege si despre cat de relativa devine aceasta libertate cand nu are in spate o educatie. Filmul nu reconstituie ce s-a intamplat in realitate, ci fictionealizeaza fiind interesat sa analizeze cum s-a intamplat si de ce eu incercand sa analizez cum se produce aceasta modificare de perceptie in capul nostru modificare in urma careia il consideram pe cel de langa noi ca incapabil sa ia decizii pentru el insusi si pe noi liberi sa hotaram pentru el.
● "As vrea insa sa nu uitam un lucru important: ca povestea e inspirata de intamplari reale si ca exista oameni care au suferit cu adevarat. Un film nu poate repara trecutul, dar putem incerca de acum incolo sa facem o lume mai buna", ati spus in discursul din seara de Gala de la Cannes. Cum credeti ca ar putea schimba ceva in acest sens "Dupa dealuri"?
● Filmul ne indeamna sa constientizam ca tolerand credintele irationale ale celor din jur si lipsa lor de valori facem un rau prin pasivitate. Emisiunile noastre de televiziune sunt un bun exemplu in acest sens: ele popularizeaza o galerie intreaga de imbecili si inepti chestiune care nu tine de libertatea de exprimare, ci este rezultatul unei lipse acute de morala si responsabilitate sociala si acceptam cu totii resemnati situatia asta fara sa constientizam cat rau produce. Apoi, cand se intampla ca acum cativa ani in acel sat din Oltenia, cand satenii si-au dezgopat mortii ca sa le infiga tarusi in inima, ne intrebam cum de suntem asa de ignoranti si inapoiati, dar nu ne intrebam daca nu contribuim si noi, prin pasivitate si neimplicare, la perpetuarea acestei lipse de educatie.
● De ce ati mizat pe doua debutante in rolurile principale? Ce le-a facut speciale pe Cristina si Cosmina?
● Cosmina Stratan si Cristian Flutur au fost cele mai potrivite interprete pentru rolurile din film si nu a contat pentru mine ca sunt debutante. Actoria de calitate tine de multe ori mai degraba de simtul masurii decat de experienta si implica, pe langa talent si expresivitate, curiozitate, devotament, energie, perseverenta si fler. Ele doua au reusit sa pastreze in permanenta masura justa, sa nu devina niciodata nici melodramatice, dar nici neimplicate, sa gaseasca mereu resurse de prospetime si emotie potrivite fiecarei situatii din film.
● Ati apucat sa cunoasteti vreunul dintre personajele reale implicate in cazul Tanacu?
● Nu mi-am dorit sa cunosc personal pe cei implicati in situatia reala pentru ca filmul, spre deosebire de cartile Tatianei Niculescu Bran, nu are in vedere sa prezinte ce s-a intamplat acolo e o fictiune libera de orice constrangeri. Valoarea filmului nu sta in detaliile despre viata monahala chiar daca, din incercarea de a fi rigurosi, am discutat in permanenta cu consultantii pe care i-am avut pentru a fi cat mai exacti in toate amanuntele.
● Care este, din punctul dvs. de vedere, cea mai impresionanta scena din film?
● Este secventa in care Alinei, personajul interpretat de Cristina Flutur, i se reproseaza ca ar fi intrat in altarul bisericii, incident care aduce in discutie raportul intre valorile profunde propovaduite de religia crestina in raport cu manifestarile ei ritualice.
● Filmarile au decurs asa cum v-ati propus, din toate punctele de vedere? Inteleg ca in doua luni au fost gata...
● Nu a decurs totul conform planului, dar ne-am adaptat in permanenta. Am filmat in frig, in ploaie si pe viscol, pe un deal aflat intre vanturi, dand viata unor momente foarte dificile deopotriva din punct de vedere mental si fizic, insa cumva le-am scos pe toate la capat. Doua luni de filmare in conditiile astea sunt foarte dificile, credeti-ma.
● Vom avea de asteptat premiera. E programata sa aiba loc abia la toamna. Cum credeti ca va primi publicul din Romania "Dupa dealuri"?
● Avem de asteptat pentru ca nu exista in Romania o retea de sali pentru filme de arta, cum exista in alte tari, si prin urmare trebuie sa asteptam sa se elibereze niste ecrane in multiplexuri, lucru care cred ca se va intampla abia in cateva luni de azi incolo. Sunt convins ca filmul va fi interpretat diferit, in functie de raportul fiecaruia cu credinta si religia, insa pentru mine cel mai important este ca spectatorii sa aiba orice parere dupa ce vor fi vazut filmul si nu inainte.
● Ce proiecte aveti in pregatire?
● Sa prezint filmul acesta in conditii cat mai bune atat spectatorilor romani, cat si celor din strainatate. Filmul este vandut in zeci de tari si in multe dintre ele va trebui sa participam la promovarea lui pentru a fi cat mai bine inteles.
Citește pe Antena3.ro
